JUDECĂTORII DE CURTE sau Justiția ipocriților

Ultimele cîteva zile, președintele Curții Constituționale este energic promovat pe toate posturile de televiziune oligarhice, oferind explicații încîlcite și lansînd acuzații veninoase la adresa foștilor colegi de partid.

Personal, am rămas ”portret„ cînd l-am văzut pe președintele Curții Constituționale în ipostază de mare democrat, moralist și justițiar. Și asta după ce a scuipat în morală, și-a șters picioarele de justiție și a stupefiat ambasadele europene prin decizii cu adevărat descalificante.

Credeam că după prestația din ultimul timp a Curții, acest ins va sta ascuns de ochii lumii, cel puțin vreo 2-3 ani, sau își va presăra cenușă pe cap, cerînd public iertare pentru gogomăniile comise. Însă, s-a întâmplat exact viceversa.

Tipul ne-a dat lecții de virtute, s-a erijat în togă de martir și, culmea cinismului, a lansat acuzații la adresa foștilor colegi de partid. Și ca peisajul să fie și mai dezgustător, Tănase a aruncat căldări cu zoi la adresa celui care l-a făcut consilier municipal, ministru, judecător CC. Ca și Iuda cu două milenii în urmă, acest tip a băgat cuțitul adînc în spatele celui care l-a propulsat în prim planul politicii moldovenești, l-a făcut gospodar cu pîrghii și acte în regulă, utilizate mai apoi pentru “rezolvarea” problemei musulmane și planificarea atacurilor raider la cina cea de taină cu Poalelungi și finul lui Plahotniuc.

Printre inepțiile promovate de acest personaj am remarcat cîteva, care reflectă exact axa lui morală:

  1. Legea care prevede retragerea judecătorilor CC din funcție a fost elaborată de PLDM, dar promovată de PCRM. Argumentul lui Tănase se bazează pe informația oferită de un deputat din fracțiunea PCRM. Dar, poate era cazul să se adreseze și unui deputat PLDM? De ce nu a făcut-o?
  2. Cică, anularea prescripției pentru 7 aprilie ar fi o aberație juridică. Admitem, deși experți cu prestație susțin contrariul. Amnesty International consideră că prin decizia Curții torționarii au fost salvați. Astfel, RM se eschivează de la angajamentele internaționale de a penaliza și contracara tortura. Totodată, prescripția poate fi extinsă atunci când este vorba despre anumite crime, care prezintă pericol pentru interesul public, sau care au fost apreciate ca prezentînd un asemenea pericol. Aici mă refer la crime de război, etnocid, genocid, uzurparea puterii de stat. Or, 7 aprilie este considerată o zi de cotitură. Sau poate Tănase deja nu mai crede astfel? Dacă e așa, atunci să o spună deschis victimelor. În Codul penal al RM, art. 60. (8) se spune că: “Prescripţia nu se aplică persoanelor care au săvîrşit infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război sau alte infracţiuni prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte”. Astfel, în toată lumea, anume legislativul este organul suprem abilitat să decidă cazurile concrete în care este aplicată această prevedere. Probabil ar fi fost oportun ca CC să verifice precedentele de condamnare a marilor dictatori, chiar și după multe decenii. Cel puțin, cazul Pinochet este unul de rezonanță internațională.
    Oare acest popor nu plătește prea scump pentru ”târgul” făcut de Plahotniuc-Voronin, menit să asigure cei 5 ani de liniște pentru primul și perspectiva coaliției PCRM-PD pentru următorii 4, 8, sau cine știe câți ani – pentru al doilea?
  3. Doar 41% din adresările PL au fost satisfăcute, pe când PCRM este campion la capitolul adresări cîștigate la CC. Comentariile sunt de prisos? Dacă Tănase este mândru că satisface mai multe adresări ale PCRM decît ale PL, îl privește. Noi doar atragem atenția publicului că multe din adresările PCRM-ului sau PL-ului sunt de fapt scrise la hotelul Codru și anume aceste adresări au cîștig de cauză la CC. Astfel, păpușarul rămîne formal curat ca lacrima. Un timp „munca” umilitoare de sesizare a CC din numele PCRM-ului o făcea S. Sîrbu, care apoi a și trecut deschis în fracțiunea PD, și V. Munteanu cu M. Ghimpu. Acum, această activitate din partea PCRM o va face A. Reșetnicov și alți bursieri ai clubului Nobil.

Schema după care se adoptă deciziile CC este una simplă. Dacă sunt atinse interesele păpușarului, în special de către PLDM, indivizi din cadrul PCRM, sau PL, se adresează la Curte. Acesta, la rândul său, emite decizia „corectă”. Uneori rapid, alteori, tărăgănând intenționat examinarea (cazul simbolicii PCRM) pînă când negocierile oligarhului cu V. Voronin ajung la rezultatul scontat. Motivația deciziei apare mult mai tîrziu, se ia o pauză pentru a vedea reacția opiniei publice și a face amendamentele necesare, în funcție de criticile expuse.

Imediat după apariția motivației, cîțiva experți, de regulă V. Catană, T. Cîrnaț și uneori N. Osmochescu, o justifică fiecare în felul său.

Apoi, urmează dezbateri în cadrul emisiunilor de la posturile tv ale păpușarului, sau la cele aflate în parteneriat, unde oameni de încredere, plasați în calitate de analiști permanenți, depun eforturi titanice pentru a confirma justificarea experților. Argumentele sunt banale: să vedem motivația, decizia pare corectă, curtea a restabilit legalitatea, etc. Dacă decizia CC este criticată, apar articole ale unor bloggeri pe voxpublica, unimedia etc., în care sunt puși la zid toți cei care au îndrăznit să atace Curtea.

Despre ipocrizia curții

Am scris de nenumărate ori că membrii Curții demult nu fac justiție. Ei fac business. Uneori și politică. Probe sunt cu duiumul.

  1. Mau mulți analiști politici au opinat că, Curtea, în frunte cu A. Tănase, a scuipat în victimele regimului totalitar atunci cînd a decis readucerea secerii și ciocanului în cîmpul legal.
  2. Curtea și-a șters picioarele de victimele evenimentelor din 7 aprilie anulând termenul de prescripție. Astfel, atît autorii, provocatorii, cît și torționarii vor scăpa nepedepsiți. De acum încolo ei vor rînji în față tinerilor maltratați, avînd indulgență de la curtea lui Tănase. Amintim că printre acuzați sunt mulți judecători (cumnați și fini ai lui Plahotniuc și Poalelungi), dar și foști funcționari, gen Botnari, Zubic, Papuc – apropiați oligarhului – păpușar și lui Voronin, iar Papuc apropiat și lui Șor.
  3. Curtea a protejat raiderii, umilind victimele atacurilor din 2010-2011. La sfîrșitul anului 2011, CC a anulat amendamentele anti-raider, operate la cîteva legi, care permiteau executivului să lupte cu atacurile raider. Ca mai apoi, la 7 aprilie 2012, de Florii, Sașuca Tănase să fie surprins de SIS cum ”comemorează” victimele evenimentelor din 7 aprilie 2009 la biroul finului lui Plahotniuc și apoi, cu pește proaspăt, la reședința prezidențială. După această decizie a CC, s-a aflat că raiderii au întreprins încă un șir de atacuri asupra unor întreprinderi profitabile: Registru (7,8 mln dolari), Regia Transport Electric (25 mln lei), MAIB, etc.
  4. CC s-a opus de mai multe ori reformei în justiție, protejînd judecătorii corupți, adică propria breaslă . Astfel, în iulie 2011 legislativul a votat legea privind lichidarea instanţelor economice. În februarie 2012 CC declară neconstituțională lichidarea judecătoriilor economice unde ”înflorea” corupția, schemele mafiote, se legalizau atacurile raider și preluarea proprietăților de la businessmanii onești, dar în special – de la stat. Decizia menționată a fost dur criticată de Lupu, Filat și alți politicieni. De fapt, decizia proteja interesele păpușarului care prin Colenco & Co. își satisfăcea interesele. Rețineți – CC de cel puțin de 2 ori a adoptat decizii favorabile raiderilor.
    La fel, curtea a declarat neconstituțională modificarea legii cu privire la statutul judecătorului, impusă de europeni. La 5 septembrie 2013, CC a decis că este interzisă percheziția judecătorului, reținerea și arestarea fără permisiunea CSM! Prin decizia Curții, doar Procurorul General, numit pe criterii politice de PD, poate organiza flagrantul, nu și MAI. Astfel, judecătorilor li s-a dat frîu liber să violeze nestingherit legislația în vigoare. Amintim că adresarea la Curte a fost făcută de M. Poalelungi, președintele CSJ, scula păpușarului și prietenul fidel al avocaților lui Plahotniuc, Tănase și Nagacevschi, lucru pe care aceștia l-au recunoscut public. Tot Curtea s-a opus modificărilor legii despre Curtea Constituţională prin care Parlamentul interzicea Curţii să examineze actele normative cu caracter individual (gen eliberările din funcţii, etc.). Deci, CC apăra cu vehemență clanul mafiot din justiție. La 2 iunie, CC a decis că Judecătorii de la Curtea Constituțională nu pot fi revocați de Parlament. Adresarea a fost făcută, cum era și firesc, de PL. Altfel spus, CC a devenit un fel de inchiziție, organ plasat deasupra Constituției, Parlamentului, Legii și chiar cetățenilor. De azi încolo, nu va putea trece nicio lege care-l afectează pe păpușar, fie și indirect.
  5. CC a violat principiul prezumției nevinovăției și voinței poporului cînd la 22 aprilie 2013 a emis decizia prin care îi interzicea lui Filat să dețină funcția de premier, în baza “unor suspiciuni de corupție”. Decizia a fost dur criticată de ambasadorul SUA William Moser, Dirk Schuebel. Mai mulţi ex-judecători CC – G. Susarenco, V. Şterbeţ, V. Puşcaş, M. Iuga şi-au exprimat nedumerirea. Interesant e și faptul că decizia a fost emisă de Tănase, el însuși fiind suspectat de corupție (acuzații de planificare a atacurilor raider), acuzații că ar fi fost cointeresat în legalizarea cultului islamic, acuzații că și-a promovat interesele personale prin legea notariatului și a avocaturii și că execută ordinele păpușarului). Culmea ipocriziei însă este că demisia pentru corupție a fost produsă de milionarul Voronin, cu un parc de mașini de lux de 70 mln. lei și miliardarul Plahotniuc, monitorizat ani buni de Interpol și identificat de Curțile Supreme din Marea Britanie ca fiind beneficiar al hoțiilor de tip raider din Moldova.

Deci, am atins apogeul absurdului, cînd ipocriții luptă cu ipocrizia, cei mai mari corupți combat corupția, iar mafioții de top se erijează în martiri și mecenați.

Concluzii

Filat a făcut o mare eroare cedând Procuratura generală și CNA păpușarului. Fatal a fost și faptul că nu a observat parașutarea lui Poapelungi la CSJ și a lui Tănase la Curtea Constituțională. Aceste acțiuni au permis cercului să se închidă și sistemului să-și capete forma finală. Astfel, păpușarul a devenit un adevărat rege, punînd în genunchi întreg sistemul politic și va face tot posibilul ca, indiferent de ecuația puterii, organele sus numite să fie sub controlul PDM.

În caz contrar, păpușarul cu toată camarila sa se prăbușește.

În consecință, nicio reformă nu mai are șanse, atît timp cît acești indivizi ocupă funcțiile de top. Orice monitorizare, conferințe, totalizări efectuate de experți independenți de propria conștiință, sunt o cacealma.

Iar integrarea europeană este nimic mai mult decît un paravan pentru dezmăț.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *