Voronin: calea spre trădare

Deja ne-am obișnuit în ultimii ani cu faptul că PCRM îi acuză pe toți de trădare. Pe reprezentanții alianței, pe ruși, europeni, pe proprii membri, care au părăsit formațiunea profund dezolați de procesele interne.

Personal, m-am prins în acest vîrtej propagandistic, fiind tentat să cred că toți cei care au părăsit formațiunea, adică, Tarlev, Lupu, Țurcan, Stepaniuc, Belcencova, Dodon, Greceanîii, Mișin, Babenco, Sîrbu, Ceban și mulți alții sunt trădători. Dar alungarea lui Muntean, Tcaciuc și Petrenco din comitetul executiv al PCRM, soldată cu închinarea partidului pe talger păpușarului a fost ultima picătură care a umplut cupa răbdării multor cetățeni. Aproape sincronizat cu alungarea celor trei, Voronin a refuzat de proteste, vectorul euroasiatic, socialism, revoluție, lupta cu oligarhii, critica puterii. În schimb, tot mai multe informații apar în presă despre participarea PCRM la diferite scheme de jaf al cetățenilor, alături de PL sau CPE.

Refuzul lui Voronin de valorile și ideile de bază care defineau PCRM, eliminarea celor mai competente și oneste cadre doar pentru a face pe plac păpușarului, tăcerea ticăloasă vizavi de dosarele penale deschise propriilor membri de partid de către Procuratura păpușarului, cochetarea cu puterea și, culmea ticăloșeniei – participarea de la o vreme la scheme criminale – toate sunt derapaje grave. Derapaje care vorbesc despre TRĂDARE.

Trădare gîndită, trădare asumată și implementată personal de liderul PCRM, V.Voronin. Acum el poate țipa, urla, acuza, umili, batjocori. Dar nimeni nu-l va mai crede.

Să-l acuzi pe Tcaciuc, care a pus fundamentul tuturor victoriilor electorale ale PCRM de trădare este deja prea de tot. Și asta în situația în care Tcaciuc este hărțuit de PG, CNA, SIS, fiind acuzat de ce vrei: de la revoluția din 7 aprilie pînă la violul de morminte. Acel Tcaciuc care l-a creat pe Voronin, l-a menajat, lustruit, protejat, ajutat. Cel care ni l-a prezentat pe Voronin nu ca pe un polițist și colhoznic, cum este în realitate, ci în ipostaza de „Papa”, „urmaș a lui Ștefan cel Mare”, – a ajuns să fie acuzat de mîrlănii și lașitate.

Sau poate Mișin, care a stat la baza creării PCRM, a elaborat majoritatea proiectelor de legi și inițiativelor de răsunet ale partidului, este trădător?

Nu mai zic de Petrenco și Muntean, care au organizat majoritatea protestelor PCRM, grație căruia acest partid avea în noiembrie 2013 – 49% conform sondajului IPP. Or, cu eliminarea celor trei din Comitetul Executiv și refuzul la proteste și vectorul estic, asistăm la o adevărată prăbușire a PCRM care a ajuns la 34% și continuă să scadă cu o viteză meteoritică (IRI, iunie 2014).

Un caz cu totul aparte este Dodon, care în premieră de altfel, a asigurat majoritatea pentru fracțiunea comunistă din CMC. Drept răsplată, s-a trezit în turul doi că avea în propria listă un ins acuzat pentru omor. Acesta a fost infiltrat în liste de oamenii lui Voronin. Evident că informația despre individul cu pricina a fost cu grijă transmisă lui D.Chirtoacă, care în turul doi al alegerilor a și făcut-o publică.

Vă dați seama, cît de mult au degradat acești așa ziși „tovarăși”?

Apare întrebarea firească: cine pe cine l-a trădat în acest caz? Cine a sabotat campania? Cine a introdus tipul cu pricina în listă?

Și respectiv, cine este trădător: Voronin sau Dodon? Voronin sau Tkaciuc? Voronin sau Mișin?

Începuturile trădării

Pentru a înțelege mai bine, cum a ajuns V.Voronin la această situație ingrată, trebuie să facem un mic parcurs în perioada 2001-2009.

În 2001, PCRM și Voronin veneau cu o serie de idei simple, populiste, deci, atractive pentru electoratul dezolat de reformele neinspirate și criza economică penetrantă. Restabilirea colhozurilor, edificarea socialismului, susținerea pedagogilor, lupta cu corupția, naționalizarea proprietăților furate, aderarea la Uniunea Rusia-Belarus și multe altele au creat speranțe și nostalgii puternice în rândurile populației copleșite de sărăcie și mizerie. Pe valul acestor așteptări, Voronin obține 50% și un număr impunător, aproape incredibil – de 71 mandate de deputați. Altfel spus, o majoritate prezidențială și constituțională ce echivala cu puterea absolută în stat.

Dar la început, totul era relativ ok. Indiferent de critici, PCRM a atins mai multe succese greu de contestat: distrugerea crimei organizate, restabilirea disciplinei fiscale, creșterea PIB cu 59% în 2001-2008, creșterea cu 200-300% a salariilor și pensiilor nominale, reducerea datoriei externe, reparația de școli, grădinițe, case de cultură, spitale. Și toate acestea fără credite externe, FMI fugind chiar a doua zi din țară!

Dar pe lîngă aceste lucruri salutabile, de prin 2004 în anturajul lui Voronin nimeresc mai mulți oligarhi, inclusiv V.Plahotniuc, Iu.Luncașu, O.Voronin, O.Reidman și alții. Aceștia îl conving pe moșneag de necesitatea organizării mai multor scheme, care ar aduce familiei (dar și oligarhilor din anturaj) supraprofituri. Grație puterii aproape nemărginite și succeselor vizibile, Voronin începe cu timpul să se transforme lent dar, sigur într-un nabab, conștient de propria putere absolută.

Anume acum pornesc mai multe acțiuni de trădare. A ideilor comuniste, alegătorilor, propriilor camarazi, a partenerilor externi.

Trădarea propriului alegător

În 2001-2009 nu prea existau informații obiective despre activitatea liderului PCRM, acestea fiind cu grijă omise din spațiul public. Tcaciuc, se răsucea în zece părți, pentru a inventa explicații care l-ar deculpabiliza pe bătrînul general. Dar după ce liderul PCRM a nimerit în opoziție, multe lucruri au ieșit la suprafață. Iar cu plecarea lui Tcaciuc, nu mai are cine lustrui imaginea șifonată a lui Voronin.

Fiind astăzi în opoziție, Voronin critica fără discernămînt toate acțiunile puterii, indiferent de faptul cît de corecte sau eronate sunt acestea. Din păcate, fiecare din criticile lui Voronin contra CPE sunt acuzații care pot fi adresate chiar lui. Acuzații ce probează fără drept de apel faptul, că Voronin și-a trădat proprii alegători.

Astfel, Voronin, fiul căruia este miliardar, critica dur sistemul oligarhic. Bine-bine. Dar cine, în 2005, a pus bazele sistemului? Cine l-a creat pe Plahotniuc? Un comunist miliardar reprezintă o batjocură, dar și trădare a ideii comuniste și a celor peste 3 mln de cetățeni care trăiesc și astăzi în mizerie. Firesc apare întrebarea: cum putea fiul unui președinte să devină miliardar în cel mai sărac stat din Europa? Cum în general se împacă comunismul, ca idee ce promovează dreptatea și egalitatea tuturor, cu faptul că promotorii ideii sunt oligarhi? Și dacă marxismul presupune revoluția proletară contra burgheziei hrăpărețe, nu înțeleg, cum un miliardar poate lupta cu sine însuși?

Tot Voronin, fără nici un pic de jenă critica privatizările banditești produse de AIE. Aici chiar are dreptate. Și totuși, la ordinul său s-a produs privatizarea pe nimic a hotelelor Codru, Național, Chișinău de către oligarhii aflați chiar în anturajul său.

În 2007 a fost o hotărîre de guvern 945 din 20.08.2007 care prevedea privatizări de proporții ale întreprinderilor de stat (anexa 2 includea 267 întreprinderi – S.A.”Farmaco”, S.A.”JLC”, S.A.”Basarabia-Nord”, S.A.”Carmez”, S.A.”Circul din Chişinău”, S.A.”Magazinul Universal Central “UNIC”, S.A.”Stadionul Republican”). Apropo, AIE/CPE propune nu 267, ci 200 de întreprinderi spre privatizare. Și aici Voronin i-a depășit!

Astfel, Voronin a scuipat pe propria promisiune de naționalizare a marilor averi. În loc de naționalizări, acesta demarează privatizări în folosul oligarhilor. Nu era această reformă o trădare elementară a marxismului?

Azi Voronin acuză CPE că ne-a creat criza vinurilor, nu poate semna contractul la gaz, a provocat embargoul fructelor și legumelor din partea Rusiei. Și în mare parte are dreptate.

Dar în 2005, exportam în CSI vin în valoare de 302 mln dolari, controlam 60% din piața rusă. În 2007, după conflictul cu Rusia exportul ajunge la 0. Pierderi 200-250 mln dolari. Astăzi, după eforturi colosale, am ajuns doar la 9.5% segment de piață rusă, fiind pe locul 4 (apr.60 mln dolari export.). Exportul de vin în CSI e doar de 160 mln dolari (UE și mai puțin – doar 25 mln). Gazul în 2005 era 80 dolari mia de metri cubi. În 2009, în urma conflictului cu rușii, apr. 270 dolari. De dragul adevărului, trebuie să spunem că astăzi, deja este 350 dolari.

AIE, afirmă Voronin, a produs și tolerat atacurile raider. Perfect de acord. Dar amintesc de preluarea Victoriabank (de la Țurcanu), Prime TV (de la Lucinschi), Moldavhidromaș (de la Cibotari), Carierei de piatră Cosăuți (de la Andronic) în 2005-2007, cu implicarea directă a oligarhilor din anturajul puterii comuniste. Lista o pot continua, dacă se va insista desigur. Nu mai zic de dosarul Magnițki, în care Banca de Economii este acuzată că a spălat 53 de milioane dolari din banii mafiei ruseşti în 2008. Tot BEM este acuzat de o firmă britanică că a spălat, tot în 2008, 5,4 miliarde de ruble (aproximativ 195 milioane de dolari).

Să nu fi știut Voronin, fără permisiunea căruia nu se producea absolut nimic în țară, despre operațiuni de asemenea anvergură? Imposibil. Așadar, dacă sub AIE sistemul bancar a pierdut 100 mln euro în urma atacurilor raider, sub Voronin apr. 250 mln dolari (190 mln euro, la cursul de azi) au fost spălați. Și asta fără a pune în calcul valoarea băncilor și întreprinderilor preluate.

De fapt, asemenea operațiuni vorbesc despre trădarea interesului național.

Sunt de-a dreptul șocat și de faptul, cum Voronin critică legea antidiscriminare. Parțial sunt de acord cu aceste critici. Dar amintesc alegătorului, că anume PCRM a adoptat la 24.10.2003 hotărîrea Nr.415 privind aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008, care prevedea “protejarea drepturilor persoanelor cu orientare sexuală netradiţională”.

Prin această hotărîre, Voronin a trădat atît ortodoxia, cît și principiile familiei tradiționale, pe care le apără azi atît de vehement.

Nu mai puțin cinică este și critica din partea lui Voronin a optimizărilor de școli și spitale. Critică în mare parte corectă, fiindcă optimizările neinspirate afectează capitalul uman și social al țării, fără care este imposibila dezvoltarea durabilă. Dar amintesc, că PCRM a emis Hotărîrea guvernului din mai 2004 privind optimizarea școlilor. În februarie 2008, Guvernul aprobă planul de acţiuni privind implementarea Concepţiei optimizării numărului angajaţilor din sectorul bugetar pentru anii 2008-2010. Despre disponibilizări se menţiona în martie 2008 şi în scrisoarea adresată preşedintelui Vladimir Voronin, de către şeful de atunci al SIS, Artur Reşetnicov. Ca să nu mai zic de “zapiska” lui Reidman către Voronin, datată cu 7 august 2009, privind propunerea de optimizare a 5000 de profesori!

Și dacă un partid de dreapta reduce cheltuielile bugetare, limitînd politicile sociale, demersul lui este de înțeles. El se inspiră din paradigma neomonetaristă, care țintește spre obținerea echilibrului monetar și bugetar. Dar, aceleași demersuri promovate de un partid de stînga, sunt de-a dreptul descalificante, fiind o trădare a propriului program, viziune și doctrină.

Toate cele ce am menționat aici, constituie doar vîrful aisbergului. În 2009-2014, Voronin se ridică la o nouă treaptă. Și dacă anterior i-a trădat pe alegători și pe partenerii externi, în 2014 Voronin își trădează proprii camarazi și propriul partid.

Dar despre aceasta vom scrie mai tîrziu.

Number of View :1139
Posted in Partide | 3 Comments