Republica Moldova: De la federalizare spre enclavizare

În ultima perioadă pe scena politică moldovenească au început să se precipiteze unele evenimente, care creaseră impresia despre apariția unor noi paradigme în soluționarea conflictului transnistrean.

În spațiul public au apărut speculații, precum că Angela Merkel, are de gînd să propună Chișinăului modelul federativ. Igor Dodon, intuind contextul geopolitic, a ieșit cu ideea de federație, ca model pentru soluționarea conflictului transnistrean. Accidental sau nu, dar cîteva zile în urmă a apărut Mișcarea pentru federalizarea Moldovei. Totodată, Bălțiul a cerut lărgirea propriei autonomii, ceea ce se plia perfect peste acest spirit al momentului. Aluzia privind modelul federativ de integrare a țării, a fost făcută și de vice-ministrul rus de externe, Gheorghii Karasin.

Ne place sau nu, dar optimismul vizavi de soluționarea, fie și parțială, a conflictului transnistrean era alimentat și de anumite performanțe ale guvernării, și personal, ale premierului Vlad Filat.

Astfel, s-a reușit dezghețarea negocierilor oficiale în formatul 5+2. Negocieri, care timp de 5 ani au fost blocate. S-a reușit lansarea trenurilor de pasageri prin Transnistria. S-a ajuns la înțelegerea formării unor posturi mixte de control vamal. Există progrese vizibile pe subiectul deblocării contactelor telefonice (telefonia fixă). La 26 iunie bașcanul UTAG a avut întrevederi cu E.Șevciuc, ajungînd la înțelegeri privind demararea unor proiecte comune în sfera educației.

Filat a devenit volens-nolens acel lider politic, care avea șanse reale pentru înregistrarea unor progrese evidente pe dosarul transnistrean. Momentul era prielnic și din considerentul, că s-a prefigurat un anumit consens ruso-german (memorandumul Merkel-Medvedev).

Acest lucru nu putea să nu deranjeze acei actori politici, care nu sunt cointeresați în reintegrarea țării, fiindcă aceasta, le-ar pericilita propria existență politică. Mă refer în primul rând la forțele unioniste, care și-au intensifcat în mod suspicios activitatea, tocmai în momentul în care pe filiera transnistreană se prefigurau progrese vizibile.

Deja în iunie, un institut a lansat un studiu despre faptul cît de nocivă este federalizarea pentru RM. Unii analiști afiliați PD și PL, au început isteria mediatică de doi bani, cu genericul «federalizarea este egală cu trădarea». Unul din acești analiști a declarat cu ranchiună și trufie, că «cei ce promovează federalizarea, sunt fie proști, fie unelte ale Rusiei». Să înțelegem că și în RFG, Belgia, Elveția, Canada, SUA toți sunt proști, și doar acești analiști de provincie, școliți în școlile de partid sovietice sunt cei mai deștepți?

Începînd cu luna iulie, în dosarul transnistrean s-a produs o cotitură dramatică. Mă refer la condamnarea din 12 iulie 2012 de către parlamentul RM a simbolurilor totalitare (secera și ciocanul), prezente și pe stema de stat a Transnistriei. Gaz pe foc a turnat și marșul unionist din 5 august, desfasurat la Bălți. Anterior, la 3 august, redutabilul analist politic Vlad Socor a declarat, că marșurile unioniste, dacă se vor produce la Bălți, vor afecta imaginea internationala a Moldovei, și vor paraliza progresele pe dosarul transnistrean. Or, Vlad Socor care deschide multe uși la Bruxelles și la Casa Albă, nu vorbește doar din nume propriu. El concentrează anumite opinii și poziții existente la nivelul de oficiali UE, CoE, SUA. Din păcate, avertismentul său nu a fost luat în considerare. Unii actori din AIE, geloși pe randamentul premierului pe dosarul transnistrean, flancați de unii actori antisistemici, au depus efortul maxim pentru a compromite aceste progrese. Și le-a reusit.

AIE, cu siguranță, nu a înțeles ce a condamnat. Și nici consecințele care vor urma. Or, e limpede: relațiile cu Rusia ar putea fi compromise. La fel, și progresul pe dosarul transnistrean. Iar cu el, și progresul pe filiera integrării europene, modernizarii tarii. Grație lui M.Ghimpu, Acțiunii 2012, unor analiști și jurnaliști, foști membri PCUS, Moldova este condamnată pe vecie să se zbată în «traniziție infinită».

Și reacțiile deja au parvenit. La finele lui iulie, președintele Rusiei, Vladimir Putin, aflat la forul internațional de tineret “Селигер-2012″, a declarat: - Народ Приднестровья должен сам определить свою судьбу, а Россия прислушается к его выбору, (Poporul Tranistriei trebuie singur să-și hotărască destinul, iar Rusia va ține cont de alegerea sa).

Nu știu ce înseamnă la modul absolut această declarație a președintelui Rusiei. Să însemne oare, că Rusia s-a dezis de mecanismul federativ, și este predispusă spre o confederație? Că de fapt, mecanismul federalizării, era un cadou prea generos, pe care noi, dintr-o tîmpenie postosvietică, proiectată cu grijă de cei ce se autoîntitulează «intelectualitate națională» (chiar mă amuză termenul!), am ratat-o în mod irevocabil?

Din această perspectivă, avertizările lui Vlad Socor capătă o plusvaloare deosebită. Ceea ce observăm astăzi în RM, este startul unui proces de anclavizare etnica, olsterizare (daca nu chiar balcanizare) a țării. Practic, țara se fragmenteaza in enclave etnice (UTAG, Balti, Taraclia, Transistria, si nu doar) si politice (raioanele si primăriile controlate de opozitie), care nu mai comunică cu centrul, si care își au propria agendă etnică și politică, și chiar geopolitică. Actiunile autoritare ale Chisinaului (gen, distrugerea monumentelor, condamnarea simbolicii sovietice, optimizarea scolilor, spitalelor, gradinitelor) sunt repudiate cu vehemență. Aceste localitati vor cere cu timpul tot mai multa autonomie, pentru a se proteja de Chisinau, si mesajele sale etnofundamentaliste, specifice sec. XIX. Vachanalia xenofobă si etnocentristă de la Chisinau, apelurile rusofobe, tirajate cu grija de unele mass–media sponsorizate din exterior, au otravit spatiul public moldovenesc. Ceea ce miră, e faptul că acesti apostoli ai xenofobiei, se declara cu tupeu ca sunt europeni!!!

Unde vom ajunge, e greu de spus. Dar enclavizarea tarii, este de fapt o miscare spre dezasamblarea acesteia. Apoi, aceste fragmente vor fi preluate de către Rusia, Ucraina, Romania. Acesta e finalul, când elitele sunt iresponsabile, iar «intelectualitatea nationala», se prostitueaza din punct de vedere politic si national, deservind interesele altor țări.

Number of View :974
This entry was posted in Partide. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>