Cum societatea civilă luptă cu Timofti

Deja a devenit o tradiție faptul, că săptămînal, dacă nu chiar zilnic, diverse ONG, asociații, grupuri civice, jurnaliști, tractoriști, dirijori, dansatori, etc. vin să-și expună pozițiile critice față de putere, să vină cu analize și aprecieri politice fără drept de apel, să eticheteze și catalogheze pe toți ce nu sunt de accord cu aberațiiloe lor.

Astfel puterea este criticată cu orice prilej, și nu rareori, în lipsa acestuia. Criticile sunt vehemente și intrasigente. Propunerile, deși deseori absurde, sunt afișate cu pompă și aroganță. După ce auzi aceste exerciții «intelectuale», te miră, de ce nu se autosesizează psihiatrii, de ce nu iau atitudine psihologii?

În opinia mea, unele cazuri sunt de-a dreptul bizare. În loc să vină cu critici concrete și la subiect, să pună pe agenda zilei probleme serioase, care afectează situația social-economică a cetățenilor, drepturile a sute de mi de cetățeni, aceste grupuri civice se complac în emiterea unor declarații lipsite de sens și discernământ. Prin asemenea declarații, acestea doar sustrag atenția publicului de la problemele reale: sărăcia, șomajul, criminalitatea ascendentă, atacurile raider, corupția de proporții, ce erodează însuși instituțiile statului. Nu-i auzi un cuvînt să spună despre violarea constituției, scheme, delapidări în proporții extrem de mari, abuzuri.

Astfel, un grup de ONG, l-a acuzat pe președintele țării, precum nu respectă principiile egalităţii de gen. ONG-urile menționate, într-o scrisoare adresată președintelui, se arată profund indignate de faptul, că recent, în cadrul unei întâlniri private dintre Timofti și un grup de analişti politici, nu a fost invitată nicio femeie. De asemenea, în scrisoare se menţioneză, că «delegaţiile nominale ale preşedintelui sunt alcătuite doar din bărbaţi».

Desigur, problema vizată este una de ordin statal, ce afectează interesul și securitatea națională, dacă a fost nevoie de semnătură mai multor ONG!

Citind această adresare, am rămas stupefiat. ONG-urile îi indică președintelui țării, pe cine să invite la una din întîlnirile sale private, care – subliniez, nu era în program, avea un caracter neoficial, particular. Drept dovadă a justeței acestei aserțiuni e faptul, că serviciul de presă al Președinției nu a relatat nici în prealabil, nici post-factum despre întâlnire.

Mă întreb și vă întreb: oare președintele trebuia să-și ceară permisiunea și să accepte indicațiile acestor ONG-iști, cu cine să discute, cît, cum, despre ce, etc?

Poate îi vom indica președintelui ce să mănînce, cum să se îmbrace, unde să se odihnească, cu cine, etc? Dacă întîlnirea cu pricina ar fi fost publică, avea un caracter oficial, și pe o problemă concretă de pe agenda politică, aș fi înțeles. Dar așa, hai să fim serioși, să nu ne umilim, alunecînd în ridicol. Președintele este și persoană privată, nu doar publică, și are dreptul la activități particulare.

Mai mult. La întîlnire au fost invitați mai mulți analiști, și poate, chiar și «analiste». Au venit mai puțini, mulți fiind plecați. Alții, ca Andrievschi, Solcan, Dolganiuc, Croitoriu, Catan, Gurău – probabil, nici nu au fost invitați, din cauza formulei restrînse a evenimentului. Totuși, nu i-am văzut să se lamenteze la acest subiect. Acest lucru vorbește cel puțin despre discernămînt intelectual și moral.

Desigur, președintele, premierul și mulți alți demnitari trebuiesc criticați. E chiar un imperativ moral, dacă operăm cu formulele lui Kant. Dar dacă aduci acuzații și critici, nu ar fi rău să te mai documentezi un pic, să vii cu probe și argumente raționale.

Or, realitatea s-a dovedit a fi exact inversă celei descrise de aceste ONG.

Astfel, în aparatul președintelui lucrează la ora actuală un număr de 64 de angajați dintre care 27 sunt bărbați, iar 37 sunt femei. Din cei 11 funcționari publici de conducere, 6 sunt bărbați și 5 sunt femei. Din lista de 45 de funcționari publici executivi, 13 sunt bărbați, și 32 sunt femei.

Deci, și asta e culmea ironiei, în administrația prezidențială, numărul femeilor îl depășește pe cel al bărbaților!

Atunci, la ce a fost nevoie de aceste acuzații? E simplu. De dragul PR-ului, din nevoia aproape incandescentă de a se afișa pe ecrane, a se ambala în spațiul mediatic drept instituții preocupate de probleme serioase.

Apropo, recent revista italiană Limes, a poziționat RM la categoria statelor mafiote. În presă și în societatea civilă – nicio reacție.

De ce? Păi, există probleme mult mai importante…

Number of View :1138
This entry was posted in Partide. Bookmark the permalink.

2 Responses to Cum societatea civilă luptă cu Timofti

  1. Catinca says:

    Bogdan,
    fa un efort si citeste macar citeva articole din Conventia cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor si despre angajamentele asumate de R.Moldova prin ODM.
    Nu sunt semnatara acelei adresari a ONG, dar mi se pare lipsit de cunostinte de cauza comentariul tau.
    Fiecare se ocupa de domeniul in care si-a propus sa ofere expertiza si sa monitorizeze domeniul puplic prin prisma aceasta.

  2. victor says:

    puterea în continuu va fi criticată și cel mai bun regim va fi „altul”. Unele persoane distrag atenția și tulbură apele la comanda altor persoane.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>