8 erori strategice ale Alianței

Îmi aduc aminte cum în 2009-2012,  AIE, venit la guvernare, avea o imagine aproape sacrală. Orice critică la adresa guvernării, cît de timidă și constructivă  ar fi fost aceasta, era respinsă cu vehemență de o armadă întreagă de analiști, ziariști, ong-iști. Medaliile și chiar Ordinele Republicii la adresa acestora curgeau gîrlă, alimentînd și mai mult înregimentarea deplină a societății civile și anihilarea analizei critice.

În consecință, AIE, lipsită de critici, sprijinită integral de UE și societatea civilă, s-a simțit infailibilă. Orice decizie a puterii era justificată de aceste structuri, amplificînd și mai mult derapajele antidemocratice și corupția politică.

În principiu, sacralitatea și infailibilitatea AIE se baza nu doar pe suportul AIE și al societății civile, și nu doar pe contrapunerea cu PCRM, acuzat de autoritarism, corupție și înăbușirea revoluției din 7 aprilie.

AIE avea cîteva mesaje/oferte cheie, care-i ofereau avantaj vizibil pe teren:

  1. Mesajul european, pe alocuri chiar fundamentalist;
  2. Mesajul anticomunist vehement;
  3. Mesajul justițiar (vom reforma justiția criminală comunistă, vom combate corupția, vom distruge schemele economice);
  4. Mesajul democratic (vom dezasambla verticala puterii comuniste, vom asigura libertatea și pluralismul politic);
  5. Rusofobia (ce-i drept, limitată ca anvergură);
  6. Neoliberalismul economic.

Dar pe parcurs, toate aceste plusuri s-au evaporat. AIE și-a distrus propriile avantaje, oferind după 4 ani de guvernare un peisaj foarte trist. Cîteva lucruri au compromis alianța de guvernare, șifonîndu-i puternic imaginea. Fatale în acest sens au fost Pădurea Domnească, demisia guvernului și privatizările netransparente. Dar au existat și alte acțiuni dubioase, pe care le trecem în revistă.

  1. Pădurea Domnească.  Scandalul din decembrie 2012, în care mai mulți reprezentanți de vîrf ai PD și PL, conectați direct la păpușar, au participat la omorul colectiv al lui Sorin Paciu, a deconspirat întreaga mizerie a puterii. PG, CSJ, CSM, secondate de unele posturi de televiziune gen Publika TV, au făcut tot posibilul pentru a mușamaliza crima, a deturna agenda publică, a impune noi teme de discuții. Pînă la urmă, s-a reușit. Păpușarul a lansat mai multe înregistrări telefonice ilegale, care au lovit puternic în imaginea liderului PLDM, culminînd cu demisia acestuia. Oricum, scandalul a probat capturarea justiției și a statului de către gruparea păpușarului, a deconspirat armata lui de bloggeri, judecători și politicieni. Totodată, scandalul a dezamăgit profund birocrația europeană. Așadar, acest scandal a desacralizat ALIANȚA, a lipsit-o de infailibilitate și autoritatea pe care o avea.
  2. Demisia guvernului Filat pe motive de corupție. Al doilea scandal de anvergură a fost demisia guvernului. PD, împinsă de dorința paranoică a păpușarului de răzbunare, nu a înțeles singur ce a făcut. Dacă PD demitea guvernul pentru ineficiență, era o ecuație. Dar sprijinirea moțiunii de cenzură a comuniștilor, bazată pe suspiciunea de corupție – a fost o lovitură fatală. Astfel, PD (și indirect PL), a confirmat toate acuzațiile aduse de comuniști guvernării, a subscris la ideea că cei mai buni reprezentanți ai alianței, promovați în guvern – toți sunt corupți! Și Lazăr, și Buliga și Focșa și Filip…Mai apoi, toți acești indivizi „corupți” au fost re-votați, formînd un nou guvern, care chipurile, deși este format din indivizi corupți, per ansamblu, nu este corupt. Acum, mîinile opoziției sunt dezlegate. Ea de fiecare dată va cere demisia guvernului, invocînd decizia Curții din 22 aprilie și votul PCRM-PD-PSRM-PAD! Demisia lui Filat, a stimulat demisia lui Marian Lupu. Astfel, AIE a pierdut doi lideri cu reiting național. Azi, V.Voronin, care doi ani era depășit de Filat, nu mai are concurenți. Iar CPE nu mai are locomotive electorale puternice.
  3. Atacurile raider și Privatizările dubioase. În 2010-2012, s-au produs atacurile raider care au devalizat băncile de apr.100 mln euro. Acuzații dure în acest sens i-au fost aduse unuia din liderii AIE, adică păpușarului. Odată cu formarea noului guvern, asistăm la finalizarea preluării MAIB. Totodată, concesionarea aeroportului și preluarea BEM de structurile private au aruncat o lumină nefastă asupra CPE, moment surprins și de sondajele sociologice. Astfel, ultimele dubii au fost dispersate, CPE trădîndu-și irevocabil conexiunea la grupurile oligarhice. Or, anume aceasta a servit o acuzație serioasă adusă anterior comuniștilor.
  4. Deconspirarea acordului și a anexelor secrete AIE de către Mihai Ghimpu.  În 2011 am aflat stupefiați, că PG, CNA și unele agenții autonome au fost distribuite prin algoritm, confirmînd faptul că au fost subjugate politic și că instituțiile statului au fost capturate de oligarhi. Or, aceasta contravenea Planului de liberalizare a vizelor, legislației existente, spiritului democratic. Mai pe urmă, am văzut stupefiați, cum un  individ urmărit de Interpol, a fost numit vice-șef la consiliul de reformare a justiției, păstrînd și azi, din motive greu de înțeles, acest fotoliu. Alt individ, membru și el PD, căutat de justiția română pentru corupție, demite propriul guvern pe motive de corupție, fiind și azi în libertate. Mai apoi, am urmărit cum CNA subjugat politic de PD, făcea descinderi la guvern, arestînd exclusiv membri PLDM și neglijînd acuzațiile foarte grave la adresa reprezentanților PD. Reprezentanți urmăriți chiar de Interpol! Procurorul general personal a sustras zeci de dosare economice de la MAI, a șantajat opoziția și liderii politici, a participat la vînători criminale. În 2011-2012, în doar cîteva luni, la CSM, CSJ, Curtea de Apel și Curtea Constituțională au fost eliminați în mod abuziv președinții, fiind înlocuiți cu indivizi suspectați de conexiuni la păpușar. În consecință, nici un dosar de rezonanță (7 aprilie, atacurile raider, Pădurea Domnească, Metalferos și 711 mln lei furate de la stat, dosarul Magnițki) –nu a fost finalizat. Și nici nu va fi. Situația în justiție a fost dur criticată de ambasadorul SUA, UE și chiar de comisarii europeni, culminînd cu denunțarea acordului de premierul Filat. Concluzia e tristă: subjugarea justiției a lipsit AIE-CPE  de mesajul justițiar, confirmînd că această structură continuă cele mai urîte practici ale predecesorilor săi. În consecință, dacă în febr. 2005, conform datelor IPP, 41% populație aveau încredere în justiție, în noiembrie 2009 – 37%, atunci în apr.2013 – doar 13%!
  5. Coalițiile și jocurile cu PCRM. Deși au venit pe un mesaj anticomunist, toate partidele alianței au cochetat cu PCRM. PD a negociat la rece o nouă coaliție în 2010, apoi a creat alianțe locale în 2011, ca în final, să-și demită propriul guvern alături de PCRM. PLDM a votat în 2013 mai multe legi alături de PCRM, l-a demis pe Plahotniuc și pe Lupu. PL a creat alianțe raionale cu comuniștii, a atras comuniști în propriile rînduri (Vadimn Cojușneanu, în CMC și alții). În consecință, astăzi, mesajul anticomunist al CPE pare ridicol și nu mai oferă aura de altădată.
  6. Apucăturile autoritare și compromiterea democrației. Deși membrii alianței anterior criticau autoritarismul lui Voronin, așezați în jilțurile puterii au demarat un adevărat dezmăț antidemocratic. Au menținut 6 luni funcțiile de miniștri și deputați,  au modificat abuziv codul electoral, fără consimțămîntul comisiei de la Veneția, au interzis simbolica opoziției și canalul NIT (aceasta fiind dur criticată de APCE și adunarea parlamentară OSCE), hărțuiesc Jurnal TV, au ales președintele peste un an și trei luni, violînd constituția,  au încercat să modifice constituția prin referendum și multe altele. Deci, au repetat, doar că la o scară mai largă, practicile PCRM. Așadar, azi CPE nu mai are avantajul imaginii democratice de altădată.
  7. Trenarea reformelor. Politici neoliberale neinspirate. Neoliberalismul așa cum l-a înțeles alianța, a creat tensiuni sociale alarmante.  Politicile negociate cu FMI de către V.Lazăr  au fost la unele capitole neinspirate. Mă refer aici la politica fiscală represivă. Politica socială este una cu adevărat dubioasă, limitînd capacitatea de cumpărare a populației și posibilitatea redresării economice reale. Nu prea este clară nici finalitatea reformei în poliție, educație, medicină. Optimizările masive de școli și spitale, introducerea de detectoare la examene stîrnesc reacții controversate. În economie reforma nici nu a pornit, ceea ce a permis menținerea schemelor economice dubioase și ale monopolurilor oligarhice. Reforma în justiție se mișcă lent, fără salturi calitative, fortificînd captivitatea sistemului de drept. Cu un an înainte de campania electorală, am dubii că CPE se va aventura să reformeze cu adevărat  justiția și economia. Or, aceasta ar periclita poziția păpușarului și nu doar  a lui.
  8. Compromiterea ideii europene. Toate matrapazlîcurile sale AIE le producea sub paravanul ideii europene. De fapt, găselnița este bună. Ironia sorții constă în faptul, că  AIE a trenat mult reformele cerute de europeni. Reforma și depolitizarea justiției, legile anti-raider, legislația anti-monopol, combaterea corupției – au fost puse la murat. Volens-nolens, aceste acțiuni compromiteau UE, fiindcă se făceau cu permisiunea tacită a birocrației europene. Reitingul UE în Moldova a scăzut de la 70% la 50%. Și asta sub o guvernare proeuropeană, care a obținut vreo 2 mlrd dolari de la europeni! Guvernările precedente nici nu puteau visa la un asemenea suport. În noiembrie 2013, PD mai face o adevărată diversiune contra ideii europene, propunînd votarea de către parlament a unei declarații privind vectorul european.  Declarația a acumulat doar 38 de voturi, ceea ce este o lovitură fatală pentru ideea europeană.  Or, în 2005 consensul a întrunit 101 voturi.  Azi, CPE mai face o eroare, exagerînd rău de tot importanța summitului de la Vilnius. Astfel alianța alimentează visuri false, ridicînd plafonul așteptărilor sociale. Or, după 29 noiembrie va veni 30 noiembrie. Iar problemele nu vor dispărea, așa cum nu au dispărut ele nici în Tunis, Algeria, Palestina, Egipt, care au semnat aceleași acorduri de asociere cu UE, ca și RM.  Și ce vor spune atunci populației?

Soarta CPE

CPE, în ciuda acestor deficiențe remarcate de noi, are sprijinul birocrației europene și al societății civile locale, chiar dacă ultima nu mai este atît de agresivă și fermă ca înainte. Marea șansă a CPE constă în obținerea regimului liberalizat de vize. Acesta ar putea oferi la ultima sută de metri un bonus guvernării.

Anume ideea europeană este unica salvare pentru CPE, ea nefiind încă total compromisă. Totodată, dacă se va accelera reforma în justiție (aici avem dubii) și, în special, vor fi organizate show-uri bine regizate cu combaterea corupției (categoric nu cred în lupta reală!) la nivel inferior și cel puțin mediu al funcționarilor de stat și dîn justiție, atunci percepțiile negative s-ar putea schimba. Toate acestea ar putea avea efect, dacă Leancă își va respecta promisiunea și va transforma Moldova într-un șantier de proporții (construcția de drumuri, apeducte, reparația și utilarea spitalelor, deschiderea de noi întreprinderi mici și mijlocii).

În asemenea formulă, o parte din electoratul de dreapta ar mai putea oferi un credit de încredere guvernării.