Anticomunismul în Moldova a murit!

Mi-aduc aminte de anul 2009 ca de o filă dintr-un roman postmodernist. Toate partidele de opoziție, cu mici excepții (PPCD, PSD), veneau cu un mesaj anticomunist foarte dur.
PLDM ne promitea “Moldova fără Voronin, Moldova fără comuniști”. PL se poziționa ca unicul partid anticomunist, care optează pentru “decomunizarea țării”. Chiar și PDM, vorbind despre necesitatea “stopării războiului politic”, acuza prin gura lui Marian Lupu PCRM de toate relele (monopolizarea economiei, autoritarism, politici antieuropene, etc).
În 2009-2011, partidele Alianței s-au întrecut la sînge în inițiative anticomuniste. PL a creat “comisia Ghimpu” pentru studierea crimelor regimului comunist, a emis decretul din 24 iunie 2010 privind ocupația sovietică, a promovat alături de PLDM ideea de interzicere a simbolurilor comuniste, a dispus lichidarea postului de președinte al CMC.
PLDM a inițiat discuțiile privind legea lustrației, a propus modificări serioase în codul electoral pentru a diminua din potența electorală a PCRM, a promovat intens ideea de distrugere a judecătoriilor economice care erau în viziunea sa un “un staff al mercenarilor aflați în slujba PCRM”.
PDM a fost mai tehnic în demersurile sale anticomuniste, urmărind scopuri practice: dezasamblarea PCRM și ocuparea bazinului său electoral. Pe lîngă faptul că PD a votat practic toate inițiativele anticomuniste ale partenerilor, a promovat închiderea postului NIT-TV, (inițiativa, se pare că venea de la Plahotniuc), ideea de sistem electoral mixt, orientat direct contra PCRM, interdicția votării în baza de pașapoarte sovietice. Tot PD a hărțuit prin intermediul Procuraturii Generale consilierii, primarii și deputații comuniști, reușind astfel să atragă în rîndurile sale o bună parte din elita locală a acestui partid. Recent, PD înaintează ideea ridicării monumentului “celor trei martiri” uciși în viziunea sa de către bolșevici (printre ei, și Alexei Mateevici, utilizat pe post de simbol de către “moldoveniști”, inclusiv și de PCRM).
Alianțele cu PCRM
Dar deja în vara anului 2011, elanul “anticomunist” al Alianței s-a răsuflat. De fapt, startul l-a dat PD, care purta negocieri în noiembrie – decembrie 2010 pe două fronturi. Tot PD a demarat în vara 2011 negocieri separate cu PCRM de creare a coalițiilor locale, ceea ce a dezlegat mîinile PLDM și PL.
În toamna 2011, Filat a ieșit cu inițiativa demiterii procurorului, acuzîndu-l de subjugarea totală față de Plahotniuc. Cererea parvenea după acuzații grave aduse păpușarului, că ar monopoliza economia, justiția, și că ar devaliza întreprinderile de stat și băncile. PCRM inițial a susținut demersul PLDM, ca mai apoi, prin gura lui V.Voronin, să ceară, alături de Marian Lupu, venirea procurorului general în parlament. Speranța lui V.Voronin consta în faptul, că procurorul astfel îl va compromite pe Filat și PLDM. Dar Voronin a greșit. Cei doi Vlazi s-au înțeles, realizînd că liderul PCRM joacă pe două fronturi. În ianuarie-februarie 2013, PLDM iarăși își sincronizează acțiunile cu PCRM, reușind demisia lui Plahotniuc și a procurorului general. Faza culminează la 3 mai, prin pachetul de proiecte votate în comun: retragerea votului procurorului general, supunerea CNA guvernului, ridicarea pragului electoral de la 4 la 6%, etc.
PD la fel, permanent a menținut relații strînse cu Vladimir Voronin personal, și o serie de deputați: O.Reidman, S.Sîrbu, I.Vlah și alții. Grație acestei aripi, s-a reușit compromiterea demisiei procurorului general în 2011, numirea în fruntea comisiei parlamentare de investigare a situației din BEM a lui Oleg Reidman. Tot ei au torpilat demisia lui V.Chetraru în ianuarie-februarie 2013. Tot aceștia au promovat ideea demisiei guvernului Filat, scăpînd la 5 martie 2013 de un potențial aliat, fie și situativ, ceea ce l-a fortificat considerabil, dacă nu și definitiv pe păpușar. Această aripă a promovat ideea tratativelor pe 2 fronturi, adică cu Filat și cu Plahotniuc, negociind cu ambii “alegeri anticipate”. Finalul a fost ca și cel din 2011, adică unul perfect previzibil. Acum comuniștii vor avea de suportat consecințele guvernării de consens Leancă.
PD și PCRM au participat la debarcarea lui Vadim Mișin din funcția de președinte a comisiei pentru drepturile omului și relații interetnice. În locul său a fost ales Vasile Șova, deputat PCRM (12 aprilie). La fel unii deputați PCRM au favorizat alegerea lui D.Constantinov, omul lui Plahotniuc, în fruntea Adunării Populare din UTAG.
Chiar și PL, cît de anticomunist n-ar părea pentru unii, a avut colaborări fericite cu PCRM. În 2011, PL și PCRM au ales împreună preşedintele raionului Ialoveni. La data de 27 decembrie 2012, împreună cu PCRM au refuzat să voteze pentru numirea Galinei Bostan în funcţia de membru al Comisiei Naționale pentru Integritate. În 2013 PL și PCRM au votat împreună mai multe proiecte strategice în CMC, ce țintesc proprietăți publice, terenuri, sedii. În rezultat, PL s-a pricopsit cu un sediu de 299 m.p. (str. Nicolae Iorga 15). În legislativ, PL și PCRM se susțin reciproc, oferindu-și suport și credibilitate. De fapt, însuși Ghimpu a declarat la 20 octombrie 2011, că Voronin niciodată nu i-a fost duşman, ci doar concurent politic. Tot Ghimpu era cît pe ce să-l demită pe V.Ioniță alături de PCRM. La fel, Ghimpu amenința președintele Timofti, că va vota alături de PCRM demisia sa. Să nu uităm și de rolul crucial al PL în demisia propriului guvern, prin crearea unui fundal informațional negativ. Astfel, PL a susținut la modul direct demersul PCRM.
Rusofobia –colacul de salvare al puterii
Deci, partidele alianței și-au pierdut o componentă importantă a propriei identități –anticomunismul. Cît nu ar părea de straniu, anticomunismul oferea o legitimitate enormă acestor forțe, oferindu-le imunitate pentru hoții, neprofesionalism, violari grave a legii și a statului de drept. În numele luptei cu dușmanul intern s-au produs zeci de abuzuri. Practic, toate eșecurile alianței erau ușor explicate fie prin moștenirea comunistă, fie prin uneltirile comuniștilor. În caz dacă acuzațiile erau grave (scheme, raider, subjugarea justiției), răspunsul era unul foarte prompt: dar Dvs ce vreți, să revină comuniștii? Vreți să înlocuiți un oligarh prin alții, care ar putea fi și mai malițioși?
Acum, situația CPE este tristă. Declarațiile directorului executiv BERD despre climatul investițional al RM nefavorabil, justiția coruptă, sistemul bancar lipsit de transparență – reprezintă o lovitură grea pentru alianță. De fapt, s-a constatat lipsa totată de progrese palpabile în 4 ani de guvernare „democrată”. Puterea a rămas dezgolită, neprotejată, lipsită de scut ideologic. Pentru a-și justifica propriile eșecuri, ea are nevoie urgentă de un nou dușman, care i-ar oferi explicațiile plauzibile ale propriilor eșecuri. Se pare, că acesta deja se prefigurează: Rusia și coloana a cincea (PSRM, PSD, Partidul Regiunilor). Anume ei vor fi aleși pe rol de țapi ispășitori ai eșecurilor. Anume aceste forțe politice vor fi declarate principalii vinovați, care compromit itinerarul european, tulbură liniștea, doresc cu orice preț deraierea cursului geopolitic al țării. Unii analiști deja au și declarat, că Rusia ne pregătește o baie de sînge în Transnistria, chiar dacă Rusia este axată mai mult pe Ucraina, iar semnarea tratatelor de asociere are puțin comun cu integrarea europeană, care va dura 20-25 de ani, în cel mai bun caz. Oricum, această găselniță ar putea fi eficientă, și ar oferi noi scuze puterii, cu atît mai mult, că la suprafață, ar putea avea și un grăunte de adevăr. Rusofobia ar putea oferi o nouă legitimitate alianței, ar putea consolida electoratul în jurul CPE, ar putea chiar lustrui imaginea acestor partide.Totodată, rusofobia ar putea fi un paravan eficient, care ar sustrage atenția de la privatizările cu adevărat de proporții, care țintesc 90% din activele întreprinderilor de stat (apr.4 mlrd lei).

Și totuși, una este clar: segmentul anticomunismului a devenit liber. Mai devreme sau mai tîrziu, acesta ar putea fi ocupat de alte forțe. Întrebarea care ne frămîntă este una retorică: nu vor repeta aceste forțe același destin?

P.S. În 2009, partidele AIE aveau în principiu 4 piloni ideologici: anticomunismul, rusofobia (PL), eurointegrarea și modernizarea. Primele 3 au fost exploatate la maximum. Mă întreb, cînd va fi exploatat al 4 pilon – modernizarea țării?