Filat şi Lupu “s-au sacrificat”. E rîndul lui Ghimpu?

1. Declaraţia lui Marian Lupu precum că nu va mai candida la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova vorbeşte despre o înţelegere dintre Vlad Plahotniuc, pe de o parte, şi Vlad Filat, pe de altă parte. Cel puţin, aşa arată lucrurile la suprafaţă, deşi nu excludem existenţa în paralel şi a unor înţelegeri de alt gen (Plahotniuc-PCRM).

Deci, pentru o perioadă scurtă de timp, războiul politic din interiorul AIE a încetat. Apare o perioadă «interbelică», cînd principalii actori din AIE vor reîncepe negocierile privind redivizarea topului puterii. Va însemna aceasta că Filat devine «politicianul Nr.1», iar Plahotniuc «businessmanul Nr.1», rămâne de văzut. Nu credem că în Moldova este simplu de separat politicul de business, ba chiar aproape imposibil.

2. Ghimpu, dacă să-i dăm crezare, nici nu era la curent cu decizia dată (ca și în cazul înțelegerilor Lupu – Filat – Dodon privind alegerea lui Zinaida Greceanîi la funcția de președinte), ceea ce confirmă faptul, că acesta este exclus total din procesul decizional al AIE. Presupun, că însuși Lupu a aflat în aceeaşi zi de 28 decembrie despre decizia adoptată, fiind impus s-o vocifereze. Oricum, nu excludem, că prin absurd, Lupu, ar putea încerca să revină la funcția de candidat al AIE, dacă se va reuși depistarea/cumpărarea voturilor necesare din fracțiunea PCRM.

3. Pasul făcut de Marian Lupu confirmă că el nu este independent în decizii. Practic, 2 săptămîni consecutiv, dl. Lupu repeta cu insistență că va mai candida o dată și iată acum, brusc, fără o argumentare plauzibilă, el se retrage. E limpede, că această decizie a fost asumată de anumiți oligarhi care stau în spatele acestui politician. Acești oligarhi au înțeles că Marian Lupu, ca proiect politic și economic, este unul eșuat și, respectiv, ei au hotărît să-și retragă acțiunile din această «întreprindere falimentară» și să se orienteze spre un alt candidat sau format al puterii. Argumentele sunt la suprafață. Lupu a fost impus să formeze Consiliul pentru reformarea justiţiei, să susţină modificarea constituţiei prin lege organică, să iasă în apărarea raiderilor, fiind astfel ostracizat de europeni (spre exemplu, Dirk Schuebel). Tot el a criticat dur întîlnirile lui Filat cu Smirnov din Germania, organizate sub egida OSCE. Din păcate pentru Lupu, şi OSCE, şi Catherine Ashton, şi reprezentanţii SUA au salutat întîlnirea, fapt ce a fost o lovitură de imagine grea pentru Lupu. Amintim, că Lupu pleda pentru tergiversarea adoptării legii bugetar-fiscale şi a bugetului de stat, fiind dur apostrofat de misiunea FMI în Moldova. Trebuie să fii integral lipsit de inteligenţă politică, ca să faci asemenea declaraţii.

Dacă ipoteza cu “sacrificarea lui Lupu” este valabilă, atunci ideea de coaliţie de centru-stînga încă rămîne pe tapet. Lupu trebuia sacrificat, fiindcă candidatura acestuia nu poate fi acceptată de PCRM, fiind o lovitură pentru imaginea partidului.

Prăbuşirea titanilor…

4. Putem vorbi de faptul că Marian Lupu se prăbușește definitiv ca lider național, riscînd în viitor să-și piardă și fotoliul de președinte al PDM în favoarea lui V.Plahotniuc. Compromiterea lui Lupu atrăgea după sine și erodarea raitingului PDM, cît și a întregii alianțe. Retragerea sa a fost parțial motivată de dorința lui Plahotniuc de a salva PDM de prăbușirea totală, prezentîndu-l drept un lider «înțelept», care s-a dezis de ambițiile prezidențiale, în numele «salvării țării». Oricum, tertipul nu va prinde, fiindcă Lupu încă la 28 septembrie, în adresarea sa către națiune, a afișat voința de retragere din funcția de candidat la președinție, dar nu a făcut-o. Mai mult, el a compromis AIE, prin obligarea deputaților de a prezenta buletinul la ieșirea din cabina de vot, moment care, după logica lucruruilor, va trebui să fie dur sancționat de Curtea Constituțională. CC ar putea chiar impune dizolvarea parlamentului, lucru de care iarăşi Lupu se va face vinovat.

Acum spațiul politic va fi integral dominat de cei trei Vlazi, din care doar Filat și Voronin păstrează titlul de lideri naționali, moment argumentat prin raitingul înalt, fracțiuni parlamentare numeroase și pozițile de putere politică și publică. Ghimpu, lipsit plus la toate, şi de funcţie, rămîne un lider marginal și ca reiting, dar și ca incluziune în procesele decizionale.

Scenarii versus ecuaţii

5. Decizia lui Marian Lupu de a nu mai candida la funcţia de Preşedinte, practic dă startul restructurării Alianței de guvernare și revizuirii Acordului de constituire a acesteia. Astfel, toate prevederile Acordului AIE, cît și ale suplimentului la acesta, nu mai sunt valabile. Acestea trebuiesc și vor fi revizuite. E clar, că prin gestul său, Marian Lupu a ucis doi politicieni concomitent –pe sine şi pe Mihai Ghimpu, care a pierdut automat fotoliul de speaker.

Astfel, se deschide cîmpul de manevră pentru toți actorii politici.

Aici există trei modele de bază ale interacţiunilor politice. PLDM ar putea negocia separat cu PCRM “harbuzul”, iar PD o coaliţie de centru-stînga.

AIE ca entitate ar putea negocia cu socialiștii lui Igor Dodon. Faptul că AIE nu a transmis nici un semnal socialiștilor, ne permite să presupunem că se «analizează» toate scenariile.

6. Am putea analiza diferite ecuaţii politice şi candidaturi înaintate de AIE, care ar permite depășirea crizei prezidențiale:

a) candidaturi din partea societății civile (Nicolae Chirtoacă, Gheorghe Duca, Ion Sturza, Igor Munteanu, etc.).Îmi vine greu să cred, că AIE va oferi fotoliul prezidențial unor candidați din societatea civilă. Ar fi prea multă democrație pentru o republică atît de mică. Aceasta ar fi posibil doar dacă se reduc dramatic prerogativele preşedintelui (dreptul de a demite guvernul, dizolva parlamentul).
b) candidaturi politice. Aici avem în vedere următoarea formulă, care, deşi ar părea stranie, menţine AIE intact:

1. Înaintarea lui Ghimpu drept candidat. Motivul e simplu – el unicul nu are funcție în cadrul AIE. Astfel, va fi restabilită dreptatea. Această formulă însă este total irealizabilă, fiindcă nici comuniştii, nici socialiştii nu o vor vota.

2. Înaintarea lui Filat – el nu a fost încă președinte, fie și interimar, ca Lupu și Ghimpu, deși are raiting, cea mai numeroasă fracțiune parlamentară din AIE, și cea mai mare prezență în raioane (15 președinți, apr. 300 de primari). Pentru ca acordul AIE să fie cel puţin parţial valabil, Ghimpu ar trebui să ceară retragerea lui Lupu din funcţia de spicher, în favoarea sa. În această formulă, Lupu e premier, iar Ghimpu îşi realizează visul vieţii-se aşează pe trei ani în funcţia de spicher. Unica problemă constă în convingerea socialiştilor lui Dodon, cărora în schimb, să li se ofere CEC, SIS, CCA, Curtea de Conturi, şi alte agenţii. Dar şi această ecuaţie nu funcţionează – Dodon nu-l poate vota pe Ghimpu la funcţia de spicher.

c) candidaturi «nepartinice». Să fie clar: orice candidatură apartinică duce fie la distrugerea, fie la reformatarea AIE, fiindcă fie Ghimpu, fie Lupu, rămîn fără funcţie. Mai mult ca atît. Nu pot exista candidaturi apartiinice pure – ele oricum trebuie să aibă loialitate politică faţă de un grup politic sau altul. În culuarele puterii se vorbește despre Dumitru Diacov, care demult tinde spre această funcție. Condiția ar fi ca să demisioneze din funcția de președinte de onoare a PD, și să refuze la calitatea de membru PD. Nu putem exclude, că PCRM ar analiza această candidatură, fiindcă pe timpul cît era Diacov spicher, businessul unor membri PCRM prospera. Apare însă problema cu partajarea puterii, costul afacerii și garanțiile pentru comuniști. PD astfel, va deține și funcția de președinte, și cea de spicher, și de prim-vice-spicher…

Viabilă încă e formula Zinaida Greceanîi, care are 3 voturi la cele 59 ale AIE. În plus, PCRM ar avea dificultăţi să-şi motiveze refuzul votării.

7. Oricum, scenariul PCRM-PLDM pare irealizabil, din cauza campaniei „antiFilat” lansantă de PCRM, dar şi a presiunilor din exterior. Alianţa PCRM-PD, impune sacrificarea lui Ghimpu şi a PL, ceea ce iarăşi pare greu de realizat. Situaţia devine mai simplă, doar dacă AIE şi PCRM înaintează ambele proprii candidaţi, dar trece cel convenit de PD, PL, PCRM…

Deci, partidele AIE îşi pot menţine mandatul parlamentar şi prezenţa în guvern pe încă trei ani doar cu voturile socialiştilor. Aceştia cer în schimb, excluderea lui Ghimpu din topul puterii şi reformatarea alianţei, care oricum, nu e funcţională. De fapt, Ghimpu nici în formula PCRM-PLDM, nici în formula PCRM-PD, şi nici în formula AIE nu are şanse să devină spicher.

Filat a făcut un gest în 2009, şi în 2010, refuzînd la mult rîvnita funcţie de preşedinte. Lupu o face în 2011, spulberîndu-şi sensul întregii vieţi. Respectiv, dacă Ghimpu ţine la AIE şi aşa de mult doreşte s-o salveze, ar trebui să accepte şi el sacrificiul. Adică, să refuze la funcţia de spicher, rămânând un simplu deputat. Oricum, a fost deja şi spicher, şi preşedinte interimar, şi preşedinte CMC…

8. Oricare ar fi rezulatul acestui spectacol, putem presupune, că AIE încearcă să mai tragă din timp, astfel încît să obțină transferul alegerilor parlamentare anticipate în perioada mai-iunie. În această perioadă, cetățeni ar putea să mai uite de tarife la căldură și prețuri.

P.S. Totuşi, faptul că Voronin a admis posibilitatea înaintării unui candidat la funcţia de şef de stat diin partea PCRM, complică ecuaţia. Paradoxal, am putea avea pe 15 ianuarie, sau mai tîrziu, un preşedinte…