Pactul, rînza și unirea

De 22 de ani dreapta politică moldovenească nu poate produce nicio idee cu impact național, care ar fi aprobată și susținută de elitele de dreapta și de cetățeni. Iată de ce 22 de ani, nici un partid de dreapta nu a putut depăși blestemul celor 15%, rezultatul de 29% acumulat de PLDM a fost o premieră).  Cîteva zile în urmă, Vlad Filat, Iurie Leancă și Natalia Gherman au ieșit cu ideea semnării unui Pact național pentru Moldova Europeană.

Pentru ce ne trebuie Pactul?

Liderii politici și unii comentatori  au și început să caute nod în papură. Și l-au găsit. Cel puțin, așa cred ei. Astfel, unii din ei au și declarat, că nu înțeleg sensul și scopul acestui pact. Și că mult mai importantă ar fi promovarea reformelor europene.

Nu vreau să par banal, dar  sensul pactului se conține chiar în denumirea acestuia și în primele rînduri ale textului. Și anume, propunerea ideii europene în calitate de IDEE NAȚIONALĂ, sau tehnic vorbind, Proiect Național. Așadar, dragi compatrioți, căutați un argument mai serios.

În privința reformelor europene, pe care trebuie să ne axăm, dar nu pe mitinguri și pacturi. Păi, nu este chiar așa. Nimeni nu neagă importanța reformelor, care, volens-nolens, se produc, chiar dacă și cu deficiențe vizibile și chiar alarmante. În caz contrar, nu ar fi existat promisiunea publică de liberalizare a regimului de vize, făcută recent de Barroso. Și totuși, accentuez, că unele state europene, gen Bulgaria, România, au aderat la UE  fiind departe de criteriile de la Copenhaga. Au primit un avans politic, grație inclusiv faptului, că au afișat unitate națională și angajamente colective, au jucat după regulile de joc, impuse de europeni.

În acest sens, un angajament asumat și semnat public, sprijinit și de societatea civilă și de forțele politice, inclusiv extraparlamentare, ar fi un stimulent important pentru revigorarea ideii europene, aflate în declin.

Ar fi un factor de presiune asupra elitelor din partea societății pentru accelerarea reformelor europene.

Ar  fi un factor de motivație și mobilizare colectivă a energiilor sociale.

Ar arăta europenilor  fermitatea elitelor, dar și a societății, de a urma itinerarul european, mai ales în situația, în care Ucraina face un joc dublu. În acest sens, Moldova ar putea profita enorm, și prin minune, intra chiar în pachetul balcanic al statelor ce au obținut dreptul de a fi candidat la aderarea europeană.

Ar fi un factor de presiune constantă asupra birocrației europene de a sprijini o națiune nimerită în dificultate, dar hotărîtă să se regăsească într-un sistem de valori europene.

Este știut faptul, că printre cerințele UE în procesul de integrare europeană este prezența consensului național vizavi de ideea europeană.

Or, sensul Pactului constă în producerea unui consens național, în situația, în care acesta lipsește cu desăvîrșire. Și atunci, cum îl poți obține? Unul din mecanisme este semnarea unui Pact Național, care ar presupune anumite angajamente. Cel puțin, la nivel de elite.

Iată de ce, la 21 iunie 1995  liderii partidelor parlamentare din România au semnat declarația de la Snagov, care atesta acordul forțelor politice față de strategia națională pentru pregătirea aderării României la UE. Cum declara recent Teodor Bakonscki, ministrul de externe al României,  “între 1990 şi 2007,am bătut din picior, susţinând că suntem europeni şi că locul nostru este în UE. A fost tema de consens naţional şi transpartinic. Singura! Elita economico-politică a comunismului, transpusă în CPUN, FSN, PDSR şi PSD, era de acord cu direcţia aceasta europeană, ca să se spele de păcate şi să profite suplimentar”.

Consensul elitelor înseamnă, în primul rînd, acceptarea unor cerințe dure din partea UE, a unor reforme dureroase și chiar riscante.

Spre exemplu, Irlanda, săracă lipită pămîntului, și-a declarat obiectivul european foarte clar,  pornind de la un consens al elitelor care avea ca obiectiv deschiderea economiei naţionale către concurenţă şi liberalizare. Riscurile, evident, erau foarte mari. Dar în rezultat, în 1973, Irlanda devine membru UE, obținînd performanțe vizibile.

Ei, dar moldovenii sunt mai deștepți decît alții.

Pactul și  rînza moldovenească

M-aș fi mirat, dacă liderii partidelor ar fi acceptat ideea. Rînza și ambițiile s-au dovedit, ca de obicei, a fi mai presus.

PL, spre exemplu, a declarat că pactul a fost pregătit pe sub masă, fără ca ei să fie invitați să pună propria virgulă. Și dacă erau invitați, credeți că ar fi acceptat? Ar fi găsit o sută de motive să refuze (data de 13, ora 13, minutul 13…), doar din pricina că nu ei au fost cei cu ideea.

Și chiar dacă ar fi venit, ar fi tergiversat discuțiile la infinit. Am fi ajuns în anul 2030, constatînd cu stupoare, că ne aflăm încă în faza discuțiilor asupra (valorilor și principiilor) pactului. Și asta în situația, cînd pînă la Vilnius mai sunt 9 zile, iar pînă în martie, cînd se va discuta soarta regimului liberalizat de vize, mai puțin de jumate de an.

PD, prin gura lui D.Diacov, deși a recunoscut importanța pactului, a declarat că are nevoie să studieze documentul. Vă dați seama? Amintesc, că Pactul are o singură pagină. Au trecut deja 3 zile, și Diacov tot studiază documentul. Andrian Candu a fost ceva mai reactiv, afirmînd că va susține ideea. Sper să nu greșesc.

PNL a declarat că nu semnează pacturi cu hoții și bandiții, că principalul Pact cu care luptă acest partid este Pactul Molotov – Ribbentrop. Bine a sucit-o, nu-i așa? Atunci, de ce PNL propunea anterior și mai propune și acum, unirea partidelor de dreapta, adică a hoților și a bandiților într-un singur bloc? Și atunci cum iese că UE și chiar România au semnat pînă acum sute de documente (inclusiv scoaterea sîrmei ghimpate de pe Prut) cu hoții și bandiții? Dacă este așa, atunci cereți la nivel oficial  restabilirea sîrmii ghimpate pe Prut, anularea deschiderii consulatelor românești, sistarea proiectului de gazoduct Iași-Ungheni, eliminarea istoriei românilor de la examenele BAC, anularea tratatului privind micul trafic de frontieră, fiindcă toate au fost promovate de bandiți…

Mai pe scurt, e clar un singur lucru. Rînza este mare. Mai mare decît creierul. Ambițiile sunt și mai mari…

Și totuși, să fie foarte clar: orice nu ar declara partidele așa zise proeuropene, prin refuzul semnării Pactului, și-au demonstrat caracterul antieuropean.

Criticînd inițiativa cu Pactul, așa și nu spun, cu ce nu sunt de acord la concret în acest pact. Și ce ar dori să propună, pentru a-l semna. De fapt, prin refuz  au confirmat că nu sunt de acord cu cîteva idei expuse foarte clar în acest document. De unde rezultă că:

  1. Sunt contra ideii europene și a proiectului european pentru Moldova.
  2. Nu sprijină  promovarea imaginii pozitive a Moldovei în exterior.
  3. Nu sprijină ideea de coagulare a unui consens național proeuropean.

Ce mai vreți? E clar de la sine. Acum aceștia pot declara orice, dar adevărul este unul și e la suprafață. Și anume, că nu mai avem o dreaptă unită, că nu avem o platformă europeană clară, că nu avem o masă critică de partide care ar sprijini demersul european. Dreapta politică moldvenească și-a demonstrat a cîta oară impotența intelectuală și organizațională.

Iată de ce consider, că PSRM și PCRM, ar putea declara că ideea europeană în RM s-a prăbușit. Că aceasta are susținere doar de la 38 de deputați care au votat hotărîrea recentă a parlamentului.

Și că ideea euroasiatică este unica șansă de a uni țara și a moderniza economia.

Și credeți că nu vor avea succes?