Bătălia PCRM-CPE. Scorul la moment 5:7

Începînd cu anul 2009, cînd s-a format AIE, a demarat o adevărată luptă pe viață și pe moarte între aceste două forțe politice. Dacă PCRM își punea drept scop revenirea la putere cu orice preț, atunci AIE era decis să distrugă PCRM, pentru a se menține la putere.

Astfel, ambele tabere și-au aplecat lovituri dureroase, adesea sub centură. Unele din acestea, cu riscul de a omite multe altele, le voi trece în revistă, pentru a vedea, ce va urma.

  1. În urma alegerilor repetate ale şefului statului din 7 decembrie 2009, Marian Lupu, liderul PDM nu a acumulat 61 de voturi, ceea ce înseamnă că Preşedintele Republicii Moldova nu a fost ales. PCRM obține prima victorie (1:0).
  2. Referendumul AIE pentru modificarea constituției privind alegerea președintelui prin vot direct eșuează. PCRM obține cîștig de cauză. (2:0).
  3. Alegerile din noiembrie 2010. Cîștigă AIE, care obține 59 mandate. PCRM obține 39% (42 mandate) și eșuează formarea alianței de centru-stînga. (2:1).
  4. Alegerile locale din 2011. PCRM obține 37% în consiliile locale, dar are doar 200 de primării. PLDM-apr.350. Dodon cîștigă în fața lui Chirtoacă în capitală, lucru confirmat de Comisia electorală din Chișinău, dar Alianța practic îi fură victoria. PCRM refuză la proteste, cedînd în fața AIE (2:2).
  5. Marșurile sociale din 2011-2012 – au un final trist pentru PCRM. La 16 martie 2012 AIE îl alege pe Timofti la funcția de președinte, depășind limitele constituționale de 2 luni prevăzute pentru această procedură. Curtea Constituțională validează alegerile. PCRM nu se decide la acțiuni de forță, gen asaltul parlamentului, blocarea tribunei, dezorganizarea procedurii de vot, etc. Or, astfel de idei circulau printre liderii partidului. La fel se înăbușă și acțiunile Comitetului pentru Apărarea Democrației și Constituției, care se scindează; A.Tulbure a părăsit organizația. (2:3).
  6. 4 noiembrie 2011- ieșirea grupului Dodon din PCRM. La 7 iunie 2012 grupul Mișin părăsește fracțiunea în ajunul Congresului PCRM, poziționat ca un «Сongres al Victoriei». La 7 decembrie 2012 S.Sîrbu pleacă din PCRM, aderînd la PD. La 16 octombrie 2013, Ruslan Popa părăsește Congresul Civic, creîndu-și Uniunea Civică pentru Democraţie Directă. (2:4)
  7. Demisia Procurorului General Zubco la 21 ianuarie și a lui Plahotniuc la 15 februarie 2013 (3:4).
  8. Demisia guvernului Filat la 5 martie 2013, prin votul PCRM, PD, PSRM (4:4)
  9. Demisia lui Marian Lupu la 25 aprilie 2013. Lupu a fost demis cu un număr impunător de 76 de voturi, fiind suficiente 67. (5:4).
  10. Negocierile privind dizolvarea parlamentului se prăbușesc (mai 2013). Guvernul Leancă este votat la 30 mai 2013, ceea ce duce la resetarea AIE și formarea CPE (5:5).
  11. La 17 octombrie, moțiunea de cenzură a PCRM privind corupția guvernului Leancă eșuează. (5:6).
  12. La 22 octombrie, a doua moțiune de cenzură a PCRM privind trădarea intereselor naționale și refuzul de regiunea Transnistreană nu trece în legislativ (5:7).

Deci, la moment, scorul este 5:7, în favoarea AIE-CPE. Pur formal și cantitativ, CPE are un ușor avantaj pe teren. Dar jocul continuă. Respectiv, scorul poate fi inversat. Totul depinde de tăria de caracter a jucătorilor implicați și de exactitatea calculelor staff-urilor tehnice.

La scenariile posibile de evoluție a evenimentelor vom reveni mai tîrziu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *