Lupta lingăilor

E caniculă. E pace în ţară. O pace penetrantă, care după toate aparenţele, este sufocantă pentru mulţi din cei, care nu-şi imaginează existenţa, fără a arunca cu zoi, scuipa venin şi lansa acuzaţii aberante şi gratuite la adresa celor, ce le deranjează stăpânii.  Repet – fără probe, argumente, dovezi sau cel puţin, minim de decenţă.

În special mă amuză mercenarii cultivaţi, hultuiţi şi pliviţi cu grijă de portalul bublika.  Am mai scris, că acest portal s-a transformat într-o cloacă mediatică, o adunătură de inşi lipsiţi de scrupule şi întotdeauna gata de orice porcării.

Trebuie de turnat zoi pe opoziţie? Poftim.

De venerat procurorul general, chiar dacă  a participat la un omor colectiv? Nicio problemă.

De scuipat în biserică şi credinţă? Păi, ordonaţi.

De atacat porcos şi dur pe toţi care-l critică pe oligarh? Nici nu se discută.

De pupat public dosul raiderilor cocoţaţi în parlamentul ţării? Cu cea mai mare plăcere. Asta o fac cu reduceri la preţ, oferind chiar şi cursuri  de “master-class”.

Acum, pentru aceşti indivizi au venit timpuri sumbre.  Lipsiţi de comenzi politice şi de idei, mercenarii păpuşarului s-au luat ca şi câinii turbaţi, la harţă între ei.

Astfel, ceva zile în urmă, m-am împiedicat de materialul postat de un individ, care s-a autodeclarat „Maestru”.  „Maestrul” cu pricina, îl atacă la modul deschis pe un alt „Maestru”,  la fel de autodeclarat ca şi primul. Cu o mică precizare: cel atacat, spre deosebire de atacator, nu este lipsit şi de o anumită doză de talent şi performanţă publică.  Ceea ce cunosc din citite, nu din auzite, e ca ambii pînă la o vreme, pînă s-au  angajat sa linga dosul oligarhului, spuneau cu tărie și cu  dovezi insurmontabile ca acesta e banditul nr1. al guvernarii comuniste si celei de azi.

Acum însa, se întrec acerb pentru dreptul de a lustrui pantofii acestui tip controversat. Ambii „maeștri”, pînă nu demult, se lăudau și venerau reciproc, depășind orice limită a bunului simț.  Unul îi zicea celuilalt, că este curat ca o sticlă, celălalt îi replica că este măreț, că și columna lui Traianus.  Acum iată că s-au certat.

Esenţa acuzaţiilor acestui individ ar putea stupefia orice cetăţean întreg la minte. Astfel, metaforic vorbind, primul „maestru” îl acuză pe celălalt de faptul, că a pupat mai multe funduri politice, decât a făcut-o cel care vine cu acuzaţiile. Pentru a fi convingător, primul „maestru” aduce chiar şi o listă impresionantă ca volum, a fundurilor pupate de „maestrul” autodeclarat. M-a şocat perseverenţa, precizia şi meticulozitatea cu care primul „maestru” a contabilizat numărul de funduri şi de posesori ale acestora,  pe care le-a lustruit „maestrul” II. Lecturând atent lista, subit realizezi, că nu există nici-o şansă ca acest „maestru” al lustruirii,  să fie vreodată depăşit de cineva la capitolul invocat. Şi aici îi dau dreptate acuzatorului.

Printre rânduri se simte o frustrare, o ciudă chiar, că nu este el acela, care să aibă această performanţă. Chipurile, el merita să pupe aceste părţi, nu alt ordinar, care prin linguşeală şi hazard a ajuns într-o poziţie, de care logica şi bunul simţ ne spun, că ar fi trebuit să fie ocupată de cel dintâi! Apoi, acest parvenit lustruia dosurile din interes, nu din abnegaţie şi convingeri, cum ar fi normal şi omenesc.

Probele invocate demonstrează în viziunea primului maestru, că al doilea maestru nu are nimic sfânt în el, că este gata să lustruiască şi să pupe dosuri făcând abstracţie de orice principii şi valori, viziunile clientului, originea sa etnică (român sau de altă naţie?).

Subtil, acuzatorul ne induce ideea, că „maestrul” criticat de el a degradat rău de tot, iar talentul său ,,la pupat funduri” l-a depăşit ireversibil pe cel de a scrie texte.

Aşa să fie oare? Nu ştiu. La acest subiect am doar o singură dorinţă. Sincer sper,  că într-o bună zi, numărul maestrilor în arte, ştiinţă, sport va depăşi numărul maestrilor la pupat fundurile celor potentaţi. Realizez, că este un vis aproape utopic. Dar mai ştii? Atunci, probabil vom putea spune, că am devenit cu adevărat o ţară de succes…