În toată lumea, mai mulți „păpușari” s-au pomenit după gratii. E rîndul Moldovei?

Anii 2011 -2012 au fost triști pentru mai mulți lideri politici. Din momentul în care și-au pierdut funcțiile, deci și imunitatea, mai mulți premieri și președinți europeni și nu doar, au nimerit pe banca acuzaților. Alții, gen, Muammar Gaddafi, nu au mai avut norocul de a fi judecați, fiind omorîți pe loc de către rebeli. Căderea acestora confirmă justețea afirmației, că de la glorie pînă la decădere e un singur pas.

Președinți și premieri condamnați în 2011-2012

Pentru a înțelege drama unor lideri politici, propunem mai jos o listă a unor dosare penale demarate în 2011 -2012. Condamnarea mai multor lideri cu greutate vine să confirme gîndul, că democratizarea devine un proces paneuropean și global, și în consecință, nimeni nu mai poate fi la infinit, mai presus de lege. În special, în spațiul European și la hotarele lui. Democratizarea este un răspuns al elitelor europene la criza economică, prin care se încearcă minimalizarea protestului social al maselor.

Astfel, Silvio Berlusconi, ex-premierul Italiei, a fost acuzat pe cazul dansatoarei Ruby, pentru că a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu o minoră. Tot Berlusconi poate încasa 3 ani și 8 luni de detenție pentru mașinațiile financiare prin procurarea drepturilor de transmisie la mediatrustul Mediaset.

Nicolas Sarkozy la fel este acuzat pe cîteva dosare. Un dosar e conectat de vinderea submarinelor către Pakistan. Altul este dosarul Betencourt, după numele miliardarei Liliane Bettencourt, moştenitoarea firmei L’Oréal, care în 2007 a oferit jumătate de milion de euro, bani gheaţă, pentru prezidenţialele de acum cinci ani. Al treilea dosar dosar ține de clanul Gaddafi. Campania din 2007 a lui Sarkozy ar fi fost finanţată cu 50 de milioane de euro de provenienţă libiană.

Astăzi cel puțin cîțiva președinți de state își ispășesc pedeapsa în pușcărie. Ex-președintele Israelului Mose Katav e întemnițat pe 7 ani pentru violul unei subalterne.

Fostul presedinte francez Jacques Chirac a fost găsit vinovat și condamnat în decembrie 2011 la doi ani de închisoare cu suspendare pentru „conflict de interese”, „deturnare de fonduri publice” si „abuz de incredere”. Acesta achita salarii unor persoane fantomă, pretinzînd că ar activa în cadrul primăriei.

Ex-liderul Egiptului Hosni Mubarak a primit un termen de detenție pe viață pentru coparticipare în omorul demonstranților pașnici.

Ex-premierul Ucrainei Iulia Timoșenco ispăşeşte din octombrie 2011 o pedeapsă de şapte ani de închisoare pentru «abuz de putere» la procurarea și tranzitarea gazelor rusești.

În Tunisia, la 13 iunie 2012 ex-președintele țării Zine El Abidine Ben Ali, a fost condamnat în absenţă, la închisoare pe viaţă de către un tribunal militar, din cauza rolului său în represiunea violentă din Thala şi Kasserina.

În România, ex-premierul, ex-președintele senatului, ex-președintele PSD, Adrian Năstase a fost condamnat la 20 iunie 2012 definitiv la doi ani de închisoare cu executare. Procesul a durat ani în șir, fiind aproape imposibil de finisat cu success. Năstase a fost condamnat în dosarul „Trofeul calităţii”, în care era acuzat de strângeri ilegale de fonduri pentru campania electorală din 2004, când a candidat la preşedinţie din partea PSD. Verdictul magistraţilor Curţii Supreme este definitiv şi urmează să fie pus în executare. Aflînd de verdict, Năstase a încercat să se sinucidă. De fapt verdictul, se pare că era pe de o parte o răzbunare personală a lui Băsescu, pe de altă parte un produs al presiunilor UE, care cerea prestație la capitolul reforma justiției. Încarcerarea unui individ de o asemenea greutate politică va fi un sacrificiu important pe altarul sacerdoților europeni, care de la fiecare stat cer asemenea «ofrande».

Amintim în acest context, că mai puţin de o lună înainte (28 mai 2012), Ioan Avram Mureşan, ministru român al agriculturii în perioada 1998-2000, a fost condamnat la 7 ani de închisoare cu executare, o pedeapsă extrem de severă în comparaţie cu procesele similare.

Tot în iunie 2012 a fost condamnat și temutul oligarh și păpușar român SOV- Sorin Ovidiu Vîntu. Vîntu va face un an de închisoare în dosarul de şantaj în care a fost implicat şi Sebastian Ghiţă. Un oligarh care controla TV, partide, întreprinderi, politricieni, părea de neînvins. Iată că a fost învins.

Tot așa, cum anterior au fost zdrobiți în Rusia așa oligarhi multimiliardari, ca Boris Berezovski,( ЛогоВаз) Mihail Hodorcovski, (Роспром Груп, Менатеп) Vladimir Gusinski, (Мост Груп) și alții. Aceștia au supus întreaga economie, mass-media și elită politică. Dar au fost totuși striviți de către Putin.

Cînd vor fi judecați baronii criminali din Republica Moldova?

Cred că nu voi greși mult, dacă voi afirma, că PD este partidul cu cei mai corupți lideri politici din Moldova. Un președinte al acestui partid își proteja afacerile, prin canale administrative, ale propriilor copii, fiind în relații strînse cu miliardarul Stati. Alt președinte e legat cu domnul păpușar, fiind implicat în mai multe decizii dubioase, pe cînd era spicher comunist. Un vice-președinte e miliardar, fiind pe timpuri casierul PCRM. Un ministru al economiei era implicat atunci, și acum în scheme dubioase.

Dar justiția, deși anevoios, ajunge și la ei. Ce-i drept, de peste hotarele Moldovei, fiindcă aici, aceasta e la cheremul lor.

La începutul lui iunie 2012, deputatul moldovean Valeriu Guma a fost condamnat de Tribunalul Bucuresti la 2 ani de închisoare cu suspendare într-un controversat scandal de coruptie. Guma, care are o fabrica în judetul Buzău, este acuzat că a mituit un funcționar public român, ca să fie scutit de plata unor penalizari de sute de mii de dolari. Din păcate, Guma nu poate fi pus în detenție, din cauza imunității parlamentare și protecției din partea AIE! Avocatul lui Guma pierzînd definitiv contactul cu realitatea, a încercat sa invoce imunitatea acestuia în fata justitiei din Romania, acuzandu-i pe anchetatori (culmea!), că nu ar fi cerut avizul Parlamentului de la Chisinau pentru judecarea alesului moldovean. A uitat însă că Valeriu Guma nu este cetățean român, așadar nu se bucură de imunitate. De altfel, Guma nu se lasă, avînd tupeul să ajungă la Curtea Supremă de la București. De fapt, sunt cunoscute legăturile personale foarte strînse ale lui Dumitru Diacov cu conducerea PSD român: Geoană, Iliescu, Ponta, etc. Poate, aici e toată miza.

La mijlocul lunii iunie 2012, Înalta Curte din Londra a demonstrat că Vlad Plahotniuc este beneficiarul final al atacurilor raider la Victoriabank, Banca de Economii și compania ASITO. Amintim, că acțiunile au fost depozitate în mai multe companii off-shore. O săptămînă mai tîrziu, s-a aflat, că prim-vicespicherul este cercetat penal în Cipru pentru atac raider, iar Ministerul de Externe de la Chișinău încearcă să-l apere pe căi diplomatice.

Aici se impun cîteva observații. Curtea de la Londra este o instituție cu o reputație incontestabilă. Decizia nu mai poate fi discutată și neglijată. E ca și o condamnare. Decizia curții este o lovitură sub centură nu doar lui Plahotniuc, dar și AIE per ansamblu. Asta și din considerentul, că în mod normal, Procuratura Generală ar fi trebuit să deschidă un dosar penal pentru a elucida tranzacţiile dubioase descoperite de Curtea de la Londra. Deci, observăm și aici mușamalizare și acoperire politică, ceea ce prin definiție este un delict.

Or, nu poți ascunde la infinit adevărul. Chiar dacă îți cumperi partide, justiție, «praimuri», «timpi», «ghimpi», avocați, președinți, jurnaliști, analiști, forumiști… Desigur, toți acești mercenari vor boci, țipa, mușamaliza, manipula, acuza, turna zoi pe cei care le critică stăpînul. Vor scrie sute de articole despre cît de răi sunt Filat, Smirnov, Șevciuc, Dodon, Putin, Gubin… Și asta cu un singur scop: să sustragă atenția de la cel care i-a cumpărat cu 30 de arginți, și care-și face capitalul pe sărăcirea sutelor de mii de cetățeni.

Dar, chiar dacă nu cîntă un cocoș, soarele oricum răsare. Atît UE, cît și SUA, tot mai insistent cer toleranța zero față de corupție. Și vor rezultate. AIE, pentru a părea imaculată, și a primi bani, oricum va fi nevoită să sacrifice pe cineva. Fie pe Guma, fie pe domnul Păpușar, fie pe altcineva, din grei cum a făcut-o România cu Năstase.

Deci, epilogul se va produce oricum. Oligarhii mai devreme sau mai tîrziu pierd războiul. Așa a fost în toate statele CSI. Așa a fost în UE. Așa se produce azi în România. Așa se va produce, după 2015, și în Republica Moldova, dacă AIE nu va acționa categoric și în termen restrîns. Doar că în 2015 banca acuzaților ar putea fi mai largă…