Despre prăbușirea lui Lupu, stagnarea lui Ghimpu și cedările lui Filat

Ultimul sondaj IPP arată că Vlad Filat a scăzut de la 18% la 13%. Marian Lupu se prăbușește: de la 16 % a ajuns să aibă 6%. Ghimpu stagnează, avînd constant un reiting de 4%. Mai simplu vorbind, Lupu a căzut definitiv din cohorta liderilor naționali, Ghimpu nici nu s-a ridicat, Filat fiind unicul care încă mai oferă suport de imagine acestei structuri. Concluzia e clară – prăbușirea lui Filat va însemna și prăbușirea definitivă a alianței.

Este cunoscut faptul, că în actul guvernării, mai ales pe timp de criză, este importantă asumarea sacrificiului în promovarea unor reforme sistemice, care vor da rezultate în viitor. Nu poți merge un pas înainte și doi înapoi, ezita, revizui permanent traseul și programul. E nevoie de Voință politică și fermitate. E nevoie de un Lider al guvernării, program, mesaj, inițiative proprii, hotărîte și asumate, nu preluate din exterior.
Altfel stau lucruruile în AIE. În Alianță există cel puțin doua partide existența carora este justificata de lupta cu un al treilea membru. La reforme se gîndesc în ultimul rînd, la sacrificii – nici atît. Lider recunoscut de toți nu au, program –cu atît mai mult. Fiecare e pe cont propriu.

Liderii AIE și sacrificiul politic

Marian Lupu

Deși în 2009 Lupu avea un reiting de încredere ce depășea 50%, fiind văzut ca lider național incontestabil de electorat, din 2011, spicherul parlamentului e în declin vizibil. Parțial, explicația e în faptul că acesta nu are nici o performanță politică, sau cel puțin un plan, program, sau mesaj politic cu care să se asocieze. Războiul politic nu l-a oprit, bunăstarea nu se vede nici la orizont.

Plus la toate, Lupu a făcut o serie de acțiuni și demersuri dubioase:

  • a ţinut în supans doi ani întreaga țara, ancorîndu-se în postul de președinte. Doi ani a stagnat reforma, tocmai din ambițiile sale. Astăzi, acesta nu cedează funcția de spicher în favoarea lui Ghimpu, cum prevede acordul AIE;
  • i-a permis lui Plahotniuc sa vină în prima linie în politică, deși în vara lui 2009 îl critica dur, declarînd că e membru al «familiei domnești»;
  • a mers în continuare pe blocarea și critica oricărei activități a guvernului, în care el controlează blocul economic si justitia;
  • a acoperit politic monopolurile și cartelurile;
  • a protejat raiderii, în pofida intervenției ambasadorilor UE și a prejudiciilor enorme aduse de aceștia economiei naționale;
  • a criticat relațiile cu FMI, chiar dacă RM a semnat cu acesta un Memorandum, negociat de altfel de ministrul economiei, membru PD.
  • a criticat întîlnirile lui Filat cu Smirnov și Șevciuc, chiar dacă acestea au fost apreciate de SUA, UE, OSCE și Rusia;
  • s-a opus și se opune depolitizării justiției, fapt ce compromite planul de acțiuni privind liberalizarea vizelor;
  • a inițiat ideile de modificare a constituției prin referendum, chiar dacă era Garant al Constituției;
  • s-a opus legii antidiscriminare, chiar dacă inițial s-a angajat s-o adopte, prin semnarea Planului de Acțiuni cu UE. Mai apoi, tot atît de subit și inexplicabil, a votat-o;
  • s-a declarat eurosceptic, fiind concomitent membru al unei alianțe, care se petinde a fi pentru integrare europeană.

De fapt, finalul pentru Lupu ar putea fi trist: acesta riscă să fie aruncat din topul partidului de către Vlad Plahotniuc, care în ultima vreme își face propria campanie de imagine (votul uninominal, scrisorile către cetățeni, întîlnirea cu bloggerii, ajutoarele umanitare). Lupu, în viziunea noastră, este sacrificat de Plahotniuc, scos la rampă în situații în care de fiecare dată se compromite. De fapt, în viitor, adică după 2014, Lupu puțin probabil că va mai ocupa funcții de top în stat. Cariera sa politică se află pe linie descendentă.

Mihai Ghimpu

Mihai Ghimpu, spre deosebire de Lupu, are mesaj – «unirea cu România» și «Jos Comuniștii». Plus la toate, Ghimpu este un bun negociator, un lider cu o voință puternică. Marele său atu e în capacitatea de a crea senzația sincerității, prin dezvăluiri a unor detalii din interiorul AIE. Dezvăluiri, care pînă la urmă, aduc prejudicii de imagine AIE. Ghimpu, pentru propriul alegător, are performanțe: decretul din 24 iunie, declararea zilei de 16 mai – de doliu, amendarea pentru publicitatea în limba rusă, etc.

Dar Ghimpu nu este în stare să sacrifice interesul de partid de dragul celui național.

Ghimpu preferă să vorbească de sacrificiul său personal de dragul AIE, prin refuzul la funcția de spicher. La un moment, chiar l-am crezut. Mai tîrziu, același Ghimpu a cerut cu insistență funcția de procuror general și pe cea de spicher, de altfel, la pachet. Fiecare lege strategică este blocată de Ghimpu, care lasă impresia că-și comercializează voturile. Strategia lui Ghimpu e simplă: vreți rectificarea bugetului – anulați funcția de președinte CMC. Vreți lege Antisicriminare – votați «reforma» CCCEC și puneți omul meu în frunte. Vreți președinte ales – puneți oamenii mei în aparatul acestuia, nu vă atingeți de Termocom, etc.

De fapt, Ghimpu a compromis tot ce poate însemna integrare europeană. S-a opus votării bugetului, compromițînd relațiile cu FMI, legii antidiscriminare, depolitizării justiției. A blocat toți candidații la funcția de președinte. În plus, deputatii PL nu au venit nici cu un proiect de lege din agenda europeana a Republicii Moldova. Chiar și strategia Moldova 2020, elaborată inclusiv de PL, a fost blocată de același Ghimpu.

Atît în parlament, cît și în guvern dar și la primărie, liberalii și Ghimpu personal, se ocupă strict de probleme de business: promovează legea cazinourilor, propun castrarea pedofililor, în spatele cărora s-ar afla interesele unor firme specializate pe domeniu, se opun demonopolizării piețelor agricole, din care primăria își extrage dividende fabuloase, creează probleme pentru firmele de publicitate stradală din capitală, pentru a oferi spațiu firmei lui Lucian Chirtoacă, amplasează chioșcurile Megapress și Cebacot, sărind peste CMC. Mai nou, unii deputați liberali, promovează interesele firmei Avicola. De majorarea prețurilor la apă prin instalarea contoarelor achitate de cetățeni, și intenția de majorare a prețului de călătorie cu rutierele, în spatele cărora se află consilierul liberal Iu.Topală, nici nu mai vorbesc. Din partidul intelectualilor, PL s-a transformat din 2010 în partidul marilor businessmani.

Vlad Filat

Vlad Filat a fost lider incontestabil al AIE în 2009-2011 grație funcției ocupate, percepției publice, și acțiunilor hotărîte. Astăzi, e «lider» la capitolul responsabilități, fiind lipsit de pîrghii și autoritatea necesară în interiorul AIE. Or, în lipsa liderului, AIE nu va demonstra performanță.

Premierul are mesaj – integrarea europeană, are și anumite performanțe (creșterea economică, chiar dacă fragilă, menținerea relativ intactă a sistemului social, chiar dacă în statele vecine programele sociale sunt reduse dramatic, progrese pe filiera europeană și pe dosarul transnistrean).

Filat a realizat o serie de cedări, care din perspectiva supravețuirii AIE și integrării europene au fost benefice. Mă întreb, dacă aceste cedări au fost benefice pentru progresul reformei în genere. Astfel, premierul s-a remarcat prin cîteva acțiuni:

  • a aceptat funcția de premier într-o perioadă de criza;
  • a acceptat cele mai problematice ministere (Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Educației, Ministerul Sănătății), reformarea carora este o iluzie fără sprijin parlamentar. Mai mult, din motive neclare Filat a refuzat de controlul Ministerului Economiei. Adevărul e la suprafață: un premier care nu controlează economia nu are pîrghii și spațiu de manevră;
  • a acceptat de dragul supravețuirii AIE ca Procuratura sa fie in mainile unui oligarh, adică in mainile acelor indivizi, care din start au compromis orice justitie în țară;
  • și-a retras candidatul din cursa pentru Chişinău, oferind şansa forţelor de dreapta să-l promoveze pe eternul candidat la primarie. Mulțumirea i-a venit chiar imediat după așezarea în fotoliu a primarului. Ultimul a declarat, că ar fi cîștigat oricum!
  • a refuzat de ideea formării Consiliul Național pentru Reformarea Justiției, permițîndu-i lui Lupu și Plahotniuc să creeze acest organ și să dirijeze reforma justiției. Rezultatele «reformei» o vedem cu toții;
  • a mers la pași periculoși din punct de vedere politic pe chestiunea transnistreană, avînd o serie de întîlniri directe cu Smirnov și Șevciuc, care au condus la deblocarea negocierilor în formatul 5+2 și reluarea circulației trenurilor prin regiunea transnistreană. Amintim cu acest prilej, că întîlnirile au fost dur criticate de «partenerii de coaliție» , adică PD și PL, nemaivorbind de opoziție;
  • a cedat cu legea anitidiscriminare, revizuind textul inițial al acesteia;
  • mai nou, în reforma CCCEC, a cedat acest institut strategic sub controlul parlamentului. Chiar nu înțeleg sensul acestui sacrificiu, fiindcă în orice ecuație, guvernul este responsabil şi de combaterea coruptiei. Cum o va face acum, nu știu.

Cedările lui Filat, în special în problema Procuraturii și CCCEC, ca și refuzul demiterii miniștrilor, îmi par dubioase. Filat cedează prea mult, parțial din cauza angajamentelor externe, pe care și le-a asumat personal. Și aici este o greșeală. Nu-ți poți asuma angajamente, neavînd pîrghii și parteneriate parlamentare mai largi. Practic, Filat este unicul premier în istoria țării cu responsabilități sporite, și cu pîrghii limitate.

Altfel spus, Filat își sapă singur groapa, dacă nu-și va revizui principiile de activitate în cadrul AIE. Cu atît mai mult, că prin alegerea lui Timofti, acordul AIE a devenit nevalabil. Nu poate funcţiona o guvernare de coaliţie, în care unul îşî asumă toate riscurile, iar ceilalţi îşi trag dividende populiste. Nu poți la votarea fiecărei legi să apelezi la mecanismul demiterii guvernului. E o probă elocventă că ceva e putred în alianță.

Concluzia este următoarea:

  1. AIE nu va avea performanță atît timp, cît nu va avea un Lider, un Mesaj, un Program Inovativ (nu preluat de la FMI) și o Agendă comună, dar și o disponibilitate pentru sacrificiu.
  2. Dacă guvernul nu va obține pîrghii, nu va deveni funcţional şi performant, anticipatele se pot produce în orice timp. Iar prețul acestora pentru AIE va fi unul extrem de mare.