Republica Moldova: un stat care se poate prăbuși sau cine va pune capăt haosului?

După 3 ani de guvernare al AIE, 8 al PCRM, 3 al ADR, 4 al PDAM, și încă 4 al FP, devine clar un singur lucru – sistemul politic și economic moldovenesc nu funcționează. Cel puțin, nu funcționează adecvat.

Puterea e dedublată: AIE conduce o jumătate de țară, Congresul Civic încearcă să conducă a doua jumătate. Sistemul este sfâșiat și zguduit de conflicte permanente. Elitele se întrec în discreditarea statului, justiției, constituției. La toamnă am putea avea vreo 5 referendumuri, ceea ce pe lângă faptul că este un absurd politic și juridic, erodează însuși sistemul politic.

Găgăuzia își fortifică propria statalitate, Transnistria se integrează latent cu Rusia, (adoptă legi rusești, permite rubla rusească ca monedă de circulație, vinde proprietățile sale Rusiei, participă la alegeri în Dumă, cere deschiderea de consulate rusești, introduce programele rusești în sistemul de învățământ etc.), iar RM, dacă e să dăm crezare unor experți ucraineni și ruși (ex: Vitalii Kulic, Stanislav Belkovsckii, Modest Kolerov) – cu România.

În 20 de ani am edificat o societate sfâșiată, un stat slab, nimerit în zona de intersecție a unor interese geopolitice puternice, care în orice moment poate fi sfâșiat între actorii regionali (Transnistria – de Rusia, RM – de România, Găgăuzia – de Turcia sau Rusia, raionul Taraclia – de Bulgaria).

În mass-media deja se speculează ideea, că Rusia ar putea amplasa în Transnistria o bază militară, rachete Iskander sau o stație radar „Voronej”. Vlad Socor este mai «optimist», declarând că Rusia se îndreaptă spre recunoașterea de facto a Transnistriei ca fiind separată de Republica Moldova. Deci, în viitor ne putem ciocni cu dezasamblarea definitivă a statului, scindarea ireconciliabilă a societății.

Sistemul se poate prabusi…

Deși în 1991, elitele ne promiteau că independența ne va face mai prosperi, fiindcă nu vom hrăni «ocupanții» ci pe noi înșine, situația, din păcate, este așa cum este. PIB-ul RM așa și nu a depășit PIB-ul din 1990. Industria a dispărut aproape cu desăvârșire, constituind doar 12-15% din PIB. Sistemul medical, educațional, nemaivorbind de infrastructură au degradat sesizabil, fiind cu mult sub media celor de la startul tranziției.

Astfel, RM rămâne «campioană» europeană la hepatite, boli cardiovasculare, tuberculoză, mortalitate infantilă, divorțuri (peste 50% familii divorțează în primii doi-trei ani de la căsătorie), longevitatea vietii (68-69 pentru RM, 79 pentru UE), nivel de urbanizare (40% locuiesc în orașe în RM, 70-80% în UE), saracie. Un studiu al Băncii Mondiale ne plasa prin 2006 pe penultimul loc în lume după calitatea drumurilor… Alte cercetari internaționale ne-au recunoscut campioni mondiali la consumul de alcool, depășind chiar Rusia, Finlanda și Cehia!

Nu funcționează eficient economia, justiția, sistemul de învățământ, de protecție socială și de ocrotire a sănătății.

Mecanismul de protecție socială a populației este unul degradant, care riscă să se prăbușească în următorii 5-10 ani, din cauza creșterii dramatice a numărului pensionarilor și reducerii populației economic active. Raportul de apr.1,5 pensionari la un lucrător este unul catastrofal, fiindcă normal ar fi 3 lucrători la un pensionar. Argumentul e la suprafață: venitul mediu al majorității populației e sub minimul de existență, peste 70% sunt săraci. Banca Mondială, într-un raport recent, a atenționat conducerea Moldovei, că ea se poate confrunta în viitorii ani cu riscul creșterii sărăciei, și chiar a subnutriției. FMI ne promite scăderea ritmului de creștere economică.

La fel, riscă să se prăbușească și paradigma creșterii economice, care se bazează pe transferul resurselor valutare de peste hotare, ce constituia apr.36% din PIB în 2008. O recunoaște chiar ministrul V.Lazăr. Adăugați la toate acestea creditele (azi $ 1, 2 mlrd., datoria globală fiind de peste $ 5,4 mlrd. în 2011, adică 90% din PIB), care vor trebui întoarse în câțiva ani și concluzia va fi una evidentă.

La capitolul transferuri valutare în structura PIB, ocupam în 2005 al II loc în lume după insula Tongo, în 2006 al III loc în lume, după Haiti și Tongo, fiind urmați de Lesoto, toate trei state dictatoriale prin definiție. În 2009, primul loc e ocupat de Tadjikistan (35% din PIB), stat asiatic dictatorial, al doilea – de RM. Azi ne păstrăm poziția de frunte în primele 10 state ale lumii.

Exporturile care au crescut cu 50%(!) au la bază mecanismul de reexportare a mărfurilor, care este unul dubios, fiindcă nu este un produs al producției interne, ci externe. Înghețarea creșterii salariilor și pensiilor, recomandat de FMI, are ca efect înghețarea cererii, deci și a creșterii economice.

Mecanismul de creștere economică, bazat pe transferuri, este unul parazitar, care pe lângă faptul că se poate prăbuși în cel mult 5-10 ani, stimulează autoritarismul politic, favorizează stagnarea reformelor. Subliniem aici, că majoritatea statelor dependente de transferuri, sunt dictaturi.

Logic apare întrebarea: de ce nu se produc reformele, care ar asigura supraviețuirea sistemului? Explicația, pe lângă interesul de menținere a profiturilor pentru oligarhi, ar fi următoarea: exportând ca și statele petrolierele «resurse naturale», adică umane, sistemul nu are nevoie de reforme, deschidere, competitivitate, demonopolizarea economiei, investiții, etc., fiindcă are un venit garantat de 2 mlrd. dolari transferuri valutare. Plus credite și granturi, datorită conflictului transnistrean, plus, taxe vamale din tranzitul mărfurilor. Respectiv, pentru ce să te modernizezi? Amintesc că în 2001 datoria externă a RM și cea garantată de stat constituia 75% din PIB, în 2009 -13%, în 2012, conform unor date, e în jur de 40%, fiind în creștere continuă. http://www.bizmedia.md/Biznews/R.-Moldova-are-o-datorie-externa-de-aproximativ-55-miliarde-USD.-VEZI-AICI-cui-si-cat-datoram.html)

Creșterea economică de 4-5% anual, conservează stagnarea și înapoierea, fiind de fapto imitare a miscarii. Ion Sturza recent a declarat, că RM are nevoie de o creștere de cel puțin 8-10% anual pentru a ieși din situația deplorabilă în care se află. Unii economiști vorbesc de 12-15%. În caz contrar, la o creștere de 4-5% care ne așteaptă în următori ani, vom rămâne pe vecie în urma statelor europene.

AIE și interesul național

Deputații și miniștrii, în loc să concentreze pe elaborarea in regim de urgenta a soluțiilor anticriză, implementarea acquis-ului comunitar, reformarea justiției și demonopolizarea economiei, se joacă de-a țara în bumbi. Ministrul protecției sociale (PD) se laudă că 5 mlrd. lei se plătesc în plic, adică nu sunt impozabili. Ministrul economiei (PD) declară că în 5 ani modelul economic moldovenesc se poate prăbuși. Ministrul transporturilor (PL) având un buget fabulos 1 mlrd. lei, promite că până în 2014 nu va fi construit nici un drum nou! Ministrul sănătății (PLDM) ne spune cu mândrie că 66% din populație suferă de boli cronice. Ministrul culturii (PD) nu găsește nimic mai nobil, decât să facă lobby pentru Casa Media, ce aparține renumitului oligarh, interzicând publicitatea în cinematografe. Procuratura în loc să lupte cu criminalii, luptă cu opoziția, amendând recent peste 20 de tineri din PCRM pentru participarea la proteste. Culmea e că unii din păgubași, nici nu au participat la aceste acțiuni! Presedintele CCA M.Pocaznoi, cere de la guvern in cel mai obraznic mod cu putinta, doua automobile de serviciu la pret de 900.000 lei!

Președintele țării tot e preocupat de probleme «strategice»: isi promoveaza cumnatul la functia de vicepresedinte de raion, accepta limuzine de jumătate de milion de euro, propune pentru judecători salarii de 1500-2000 euro, uitând că media pe economie e apr. 3000 lei (în februarie 2012 a scăzut comparativ cu aceiași lună a 2011).
Liderul PL e preocupat doar de funcția sa de procuror general.

V.Plahotniuc promovează înverșunat introducerea sistemului uninominal, care-i va permite să controleze nu doar PD și PL, dar întreg parlamentul.

PCRM organizează referendumuri, care nu vor da nici un rezultat juridic, în schimb vor spulbera 40-60 mln. lei bugetari. Dacă prin absurd se vor desfășura toate 5 referendumuri – peste 200-300 mln. lei!

Mi se creează uneori impresia, că elita politică s-a detașat totalmente de realitate, și îi este în cot de problemele reale ale cetățenilor, inventând probleme imaginare.

O asemenea situație nu mai poate fi tolerată. Dacă republica se pretinde a fi parlamentară, atunci premierul (sau președintele) trebuie să-și asume responsabilitatea pentru situație, cerând și pârghiile respective. Or, haosul și degradarea nu pot dura la infinit, iar fluturarea cu acordul și algoritmul devin deja nu doar ridicole, dar și antidemocratice. Democrația nu înseamnă toleranța față de dezmățul oligarhilor și a funcționarilor corupți. Democrație înseamnă lege, ordine, responsabilitate. Țara are nevoie urgentă nu de lideri de partide, ci, cum ar spune Max Weber, de un Lider Național, un individ carismatic apt să-și asume răspunderea pentru destinul țării. În caz contrar ne ducem de râpă.

Întrebarea este: cine va opri haosul din Republica Moldova?