Cel mai criticat dintre moldoveni

De 23 de ani, moldovenii și-au creat mai multe pasiuni. Bețiile și Bîrfa colectivă s-au înrădăcinat la nivel de tradiție, arhetip național, dacă vreți.

Totuși, există fenomene mult mai grave care au alterat inconștientul colectiv moldovenesc.

Un observator atent nu putea să eludeze faptul, că la moldoveni a mai apărut o pasiune, care parcă s-a reincarnat din negura vremurilor barbare. Mă refer la o patimă aproape patologică spre hărțuirea și ostracizarea colectivă a unor indivizi, deveniți peste noapte, și, adesea fără nici un motiv plauzibil, indezirabili. Indezirabili, fiindcă s-au ridicat deasupra masei, au poziție, calități și uneori virtuți. Această pasiune diabolică apare dintr-o necesitate deja biologică de prezență a unui dușman, imaginar sau real. Dușman care ușor poate fi acuzat de toate eșecurile societății și ale liderilor săi. Dușman care permite elitelor să sustragă atenția de la alte probleme grave care macină țara și grație căruia ele, elitele, pot fura, privatiza, concesiona, ruina, fără riscul de fi pedepsiți. Atîta timp cît există dușmanul, comunitatea iartă totul propriilor conducători. Delirul și isteria colectivă nu lasă teren pentru o analiză obiectivă, pentru o critică pertinentă a guvernării, pentru o dezbatere publică a problemelor. Isteria devine un narcotic, care stimulează adrenalina colectivă, gloata cerînd de fiecare dată noi doze de drog colectiv.

Toți cei care în aceste perioade de isterie colectivă încearcă să acuze elita conducătore de acțiuni criminale, hoții, delapidări, abuz de putere – sunt cu ușurință trecuți în tagma dușmanilor și lichidați moral și politic.

Iată de ce invenția dușmanului devine o necesitate aproape cronică pentru elita guvernamentală. În special, în perioada capitalismului sălbatic (ce termen exact!), cînd redistribuirea averilor și resetarea instituțiilor puterii politice, mediatice și publice e în plină desfășurare. Anume acum, cînd poporului i se fură avuția publică, este nevoie de creare permanentă a unei isterii, care l-ar face orb dar și indiferent față de fărădelegile puterii.

Altfel spus, crearea dușmanului devine o tehnologie de dominație politică și un business, dacă vreți. În special, tehnologia este eficientă dacă dușmanul intern poate fi ușor asociat cu un dușman extern. Atunci, acest critic al puterii rapid este catalogat ca fiind “coloana a cincea”, obținînd cum e și firesc pecetea de trădător.

Isteria și schemele

Fiecărui ciclu electoral moldovenesc îi este specific propriul dușman colectiv. Dușmanul extern de regulă este România, mai frecvent, Rusia. Aici totul este clar. Acum, pe fundalul isteriei rusofobe se produc cele mai mari scheme și delapidări. Cel puțin, BEM, Aeroportul și ultimele amendamente din 22 iulie lasă de gîndit. După cîte înțeleg, transmiterea serviciului de urgență la balanța Ministerului tehnologiilor informaționale îi oferă unui oligarh 500.000.000 lei (250 mln din bugetul de stat, 250 mln -granturi). Nu mai zic de alte detalii.

Dușmanii istorici

În perioada 1991-2003, dușmanul Nr.1 al elitelor moldovenești era Iurie Roșca. Acesta reprezenta un pericol enorm pentru nomenclatura sovietică, fiindcă promova ideea de lustrație. Totodată, elita statalistă era la moarte speriată de ideea unirii, care ar fi putut compromite „privatizările strategice”. În această perioadă, lui Roșca i se deschid mai multe dosare penale, unii membri PPCD sunt arestați, alții – lichidați fizic.

În 2005, Roșca cedează presiunilor lui Băsescu, votîndu-l pe V.Voronin la funcția de șef al statului, fapt ce i-a atras o anumită reticență și pe segmentul de dreapta. Reticența se transformă în ură cînd Băsescu se ceartă cu Voronin, cerîndu-i lui Roșca ruperea contractului. Șovăielile liderului PPCD au un final trist: Bucureștiul își schimbă favoritul, declanșînd o campanie dură de demonizare a lui Iu.Roșca. Toate meritele acestuia (respingerea memorandumului Cozac în 2003, istoria Moldovei în 2002, introducerea itemilor românești în educație, știință, cultură) au fost rapid date uitării. Realizările naționale au fost atribuite noilor critici și parveniți, strîns conectați cu industria petrolului (M.Ghimpu-Partstar, Eurosim), sistemul bancar (Corneliu Ghimpu) și a reclamei (L.Chirtoacă). Noii parveniți, deși participă în scheme de miliarde (PCRM-PL delapidează primăria de 500.000.000 lei, Ghimpu obține cîteva tendere de 500.000.000 lei, A.Șalaru repară trenuri de 12 mln euro, etc.) – sunt declarați eroi.

Masa le iartă toate hoțiile, fiindcă sunt prada unui mit. Mit care este alimentat prin victimizarea lui Chirtoacă. Victimizare care este bine planificată, organizată, dirijată și ce-i mai important –capitalizată electoral și politic.

În perioada 2003-2009 dușman al țării este declarat Serafim Urechean, liderul AMN, apoi BMD.

Acesta a unificat în jurul AMN vreo 14 partide politice, transformînd formațiunea într-un cartel politic foarte puternic, care putea exclude PCRM din piramida puterii. În special, conflictul s-a acutizat în 2004, cînd s-a cristalizat BMD (AMN, PD, PSL).

Frica PCRM a devenit paranoică după ce Urechean a prezentat public cătușele destinate lui Voronin. Amintim că în 2005 Occidentul planifica o lovitură de stat în RM, prin declanșarea revoluției oranj de către AMN și PPCD. Reorientarea lui Voronin spre Occident l-a salvat pe 4 ani de revoluție, care oricum s-a produs în 2009, cînd acesta s-a împăcat cu Putin. Dar Urechean, ca principalul oponent al comuniștilor a fost supus unei hărțuieli morale și politice dure.

Tot anturajul său din primărie a fost arestat (Șarban, Modîrcă, Becciev). Însuși Urechean a incasat dosare și era la un pas de a face pușcăria. L-a salvat doar refuzul de șefia primăriei și acceptarea mandatului de deputat. Deci, Urechean a fost într-un fel iertat cînd a refuzat de statutul de lider național (primar de Chișinău, lider al opoziției), schimbîndu-l pe imunitatea de deputat. După acest pas, ratingul lui Urechean s-a prăbușit, AMN s-a erodat rapid, fiind distrus definitiv în 2010.

Urechean mai are o singură șansă, chiar dacă efemeră-revenirea la cîrma primăriei Chișinău.

Îngenuncherea politică a lui Voronin

În 2009 – 2013, Voronin a fost ținta unei campanii mediatice foarte dure din partea partidelor AIE.

Motivul era la suprafață: Voronin avea cel mai înalt rating personal, iar PCRM era principalul partid de opoziție, care în orice moment putea reveni la putere. Totodată, păpușarul avea un interes aparte: hărțuirea lui Voronin avea drept scop îngenuncherea acestuia în fața oligarhului, transmiterea partidului sub controlul său. În consecință, ziarul Timpul, afiliat lui Plahotniuc, ne anunța că Voronin ar fi murit. Mai apoi, tot el ne arăta cheltuielile lui Oleg Voronin care în 2009 a risipit apr. 8 mln $ prin magazine de lux.

Apoi televiziunea Publika ne demonstra generos parcul de mașini al lui Voronin de 70 mln lei, călătoriile cu avioane private în valoare de 500.000 euro. În momentul cînd Voronin și-a sincronizat acțiunile cu PLDM, demarînd demafiotizarea sistemului politic, F.Ghelici l-a acuzat de omor și preluarea businessului unui om de afaceri.

În final, Voronin n-a rezistat presiunii, închinînd partidul pe talger oligarhului. La 7 iunie 2014 plenara CC i-a exclus la ordinul păpușarului pe Muntean, Tkaciuc și Petrenco din comitetul executiv. Voronin public s-a dezis de revoluție, socialism, lupta cu oligarhii, aderarea la Uniunea Vamală, transformîndu-se în chelnerul de serviciu al lui Plahotniuc. Iar PCRM, respectiv, în partid de buzunar al oligarhului, alături de PAD, PL și alții.

Hărțuirea non-stop a lui Filat

Începînd cu ianuarie – mai 2013 liderul PLDM Vlad Filat, din vîrf de lance în lupta contra sistemului comunist, din arhitect de bază al istoriei de succes – devine brusc „banditul Nr.1”, „cel mai corupt politician din RM”, „capul mafiei moldovenești”, „gangsterul tranziției”. În media păpușarului apare mitologia celor 2 Vlazi, care ar fi partajat toate instituțiile statului și respectiv, fluxurile financiare ale țării.

Lui Plahotniuc care, dacă-l credem pe Ghimpu, a devenit stăpînul real al Moldovei, îi este profitabilă construcția că Filat ar participa la toate găinăriile și mizeria care se produce în stat. Constatarea lui Ghimpu este hazlie, dar și tristă concomitent: toate schemele din țară le controlează Plahotniuc, dar vinovat de totul este Filat. Nu mai zic de antiratingul de 86% al oligarhului, care-l distruge pe Filat și pe oricine ar fi asociat acestui personaj.

Hărțuirea publică a lui Filat a apărut imediat după ce acesta a denunțat acordul alianței și l-a acuzat pe Plahotniuc de scheme criminale, trenarea reformei în justiție, subjugarea instituțiilor statului în beneficiu propriu. Acuzații care au dus la demisia oligarhului. Aceste acuzații erau foarte grave și din gura unui premier constituiau o probă elocventă a mafiotizării statului. Expunerea publică a acestor acuzații l-a înfuriat la culme pe oligarh. Demisia lui Filat prin utilizarea voturilor lui Voronin era prea puțin. Oligarhul a deschis dosare penale atît lui Filat, cît și echipei sale : Bănăruc, Negruța, Usatîi,Vicol. Păpușarul a procedat strict după canoanele mafiei rusești: i-a cerut lui Filat recunoașterea publică a propriilor erori, ca mai apoi prin decizia CC să-i interzică funcția de premier. Adică să-l elimine definitiv din viața politică. Fiind învins în război de Plahotniuc, Filat a avut de achitat polița. Păpușarul, în cele mai frumoase tradiții ale hanilor mongoli și-a cerut dijma sau contribuția de război: procuratura generală, CNA, SIS, ministerul transporturilor. Mai recent, serviciul de urgenta trece în gestiunea MTI condus de P.Filip. Prin Ghimpu, dar și prin intermediul PCRM, Păpușarul îl acuză pe Filat de toate măgăriile pe care le comite chiar el. Că e BEM, că e aeroport, că e altceva…Cele 6 televiziuni, vreo 8 partide, vreo 30 de bloggeri și analiști decorați de Publika, zilnic sugerează ideea că Filat trebuie să plece, că între el și Leancă ar exista disensiuni, că PLDM trebuie să fie preluat de Leancă, etc.

Prin august-septembrie păpușarul va lansa mai multe bombe informaționale, prin care va încerca anihilarea politică a lui Filat. Și dacă Filat va demisiona din funcția de președinte, PLDM se va scinda, iar cei rămași nu vor opune rezistență oligarhului. Așa cum nu o opun nici astăzi, păstrînd tăcerea. Apropo, cuvîntul LINIȘTE este unul cheie pentru Plahotniuc. Și cel care o tulbură, este dur pedepsit. Cazul lui Filat este elocvent.

Astfel, scopul central al păpușarului este să reducă PLDM la 15%, pentru a-l lipsi de pretenții la funcția de premier și președinte, ca să nu mai zic de procuratură și CNA. În așa mod, Filat nu va mai fi premier, președinte sau spicher. Totodată, e limpede că Filat și PLDM sunt nucleul CPE și principala forță proeuropeană. Dacă distrugi PLDM – poți anihila și ideea europeană, dar și șansele de refacere a unei alianțe proeuropene. De aici pornește sensul atacurilor dure din partea PCRM și stîngii în general. Voronin mai păstrează și frustrarea personală, că anume Filat l-a detronat în 2009, prin organizarea revoluției. Ghimpu nu se poate împăca cu gîndul că PLDM a acumulat în 2010 de trei ori mai mult decît PL.

Deci, planul este simplu, ca bună ziua. Și totuși, spre deosebire de Roșca, Urechean și Voronin, Filat, deși învins, încă nu este distrus.

Dodon – „Dușmanul Nr 1 al CPE”

După parafarea acordului de la Vilnius și îngenuncherea lui Voronin în fața păpușarului, PSRM și I.Dodon au rămas unica formațiune politică parlamentară care promovează mesajul integrării în Uniunea Vamală, aprofundării relațiilor cu Rusia.

Totodată, Dodon, spre deosebire de PCRM, rămîne unicul partid care nu refuză de proteste contra guvernării. Altfel spus, după subjugarea PCRM de către Păpușar, PSRM a rămas unica forța de opoziție reală față de putere. Așadar, PSRM a luat locul PCRM.

Și acest lucru nu putea rămîne fără consecințe.

Amintesc, că PSRM a protestat contra acordului de asociere la Bălți, Chișinău și chiar Bruxelles, provocînd mari dureri de cap alianței. Poliția a fost mobilizată în masă, pentru a preveni instalarea corturilor în fața guvernului și președinției. Asemenea lucruri nu s-au produs nici pe timpul PCRM!

Simbolic a fost și gestul de votare contra ratificării acordului în legislativ. Astfel, PSRM a devenit partidul care a reprezentat interesele a circa 50% electorat.

Colectarea a circa 90.000 semnături în Chișinău pentru demisia lui Chirtoacă, a circa 1 milion de semnături pentru aderarea la UV, mitinguri de 1 mai și 9 mai, care au depășit ca număr de participanți pe cele ale PCRM, publicitatea agresivă pentru UV, lansarea ziarului Socialistul cu un tiraj de 500.000 exemplare, apariția frecventă pe Rossia 24, RTR, lifenews, conferințele de anvergură consacrate vectorului euroasiatic și rolului ortodoxiei – au înfuriat la culme conducerea CPE. Deranjante au fost și sondajele Magenta, FOP și ASD, care certificau trendul dinamic al PSRM și trecerea celor 6% parlamentare. Ultima picătură a fost mitingul din Otaci, unde sute de fermieri au blocat străzile, cerînd rezilierea acordului cu UE.

După declararea de către PSRM a protestelor de masă, s-a produs un caz fără precedent în toți cei 23 ani de independență ai Moldovei. Toți liderii raionali PSRM au fost chemați la SIS și Procuratura Generală, controlate de păpușar. 6 membri de vază PSRM – au încasat dosare penale. Nu cred că alte partide s-au bucurat de o asemenea “atenție” din partea puterii. Printre cei cu dosare se numără Vlad Batrincea, secretarul executiv al PSRM, a doua persoană în partid, și Marina Radvan, liderul organizației de tineret. SIS-iul monitorizează non-stop partidul, instalînd în cel mai obraznic mod posibil camere video chiar vizavi de edificiu. Majoritatea sponsorilor PSRM au fost intimidați de către organele statului, fiind somați să renunțe la finanțarea partidului.

Însuși Dodon este hărțuit, batjocorit și supus unui ostracism public atît de partidele CPE, cît și de PL, PCRM, Antimafia, PSD, și alții. Anvergura hărțuirii uimește și pe cel mai indiferent observator.

CPE nu se jenează de etichete de care ar roși și un văcar: separatist, trădător, criminal, etc. Acuzațiile, una mai aberantă decît alta, apar în cantități industriale. Ultima perlă lansată de CPE ar fi că Dodon a provocat embargoul! Vă dați seama? Putin îi băiat bun, el nu dorea embargoul. Asta Dodon l-a pus la cale. Probabil Dodon l-a sfătuit și în 2005, 2010, 2011, 2012, 2014. Iar rușii, adică Medvedev, Rogozin, Carasin, Șuvalov și alții nu ar fi prevenit Alianța în 2013 și 2014 despre consecințe. Nu mai zic de închiderea canalului Rossia 24 și multe alte gesturi.

Motivul de bază pentru care Dodon este hărțuit constă în faptul că el crește foarte rapid. Și asta deranjează. Totodată, PSRM reprezintă o ALTERNATIVĂ.

O alternativă geopolitică (Uniunea Vamală, nu europeană), națională (moldovenism și independența țării, nu unionism și refuzul de identitate ), economică (etatism și amestec activ al statului în economie, nu monetarism și piață sălbatică), conceptuală (socialism democratic, nu liberalism distorsionat), socială (familie tradițională și ortodoxie, nu ateism și laicism liberal).

Intrarea PSRM în parlament ar putea duce la formarea unei alianțe de centru stînga. PD riscă în asemenea ecuație să nu treacă pragul. Sau, în anumite circumstanțe, să nimerească în opoziție alături de PLDM. Și dacă Filat mai supraviețuiește în opoziție, ce va face Plahotniuc, e greu de imaginat.

Oricum, ecuația puterii va fi schimbată la următoarele alegeri. Și cu siguranță va apărea un nou dușman…

Number of View :1083
Posted in Partide | Leave a comment